Cristian (Sibiu) - Großau Comuna Cristian este situată la o - TopicsExpress



          

Cristian (Sibiu) - Großau Comuna Cristian este situată la o distanţă puţin mai mică de 10 km, vest de Sibiu, într-o mică depresiune străbătută de râul Cibin, în a cărui luncă roditoare s-a aşezat în urmă cu aproximativ opt secole un grup de colonişti germani, la invitaţia regalităţii arpadiene. Se cunoaşte bine faptul că, începând cu domnia regelui Geza al-II-lea (1141-1162), Coroana Ungară face eforturi importante pentru a-şi extinde şi consolida stăpânirea în Transilvania, pentru a organiza şi exploata mai bine acest teritoriu şi nu în ultimul rând pentru o siguranţă suplimentară în sudul Transilvaniei. Acest deziderat major s-a putut realiza în mare parte şi prin colonizarea de grupuri de populaţie germană cu preponderenţă din zona Rinului, a Flandrei, a Saxoniei, care pentru a-şi părăsi locurile natale şi a pleca departe în est, în zone necunoscute, au primit din partea regilor maghiari numeroase privilegii şi facilităţi, astfel că în timpul domniei lui Geza al-II-lea, în sudul Transilvaniei deja se i aşează primele grupuri de colonişti germani. Treptat numărul lor şi al aşezărilor întemeiate de ei creşte, printre acestea numărându-se şi Cristianul unde un grup de cutezători colonişti conduşi de un lider - cel puţin la fel de întreprinzător - s-au aşezat, au la început să lucreze pământul şi treptat să construiască o aşezare după necesităţile - şi mai ales - după posibilităţile pe care le aveau la acel moment. Totuşi, aşezarea va cunoaşte o evoluţie ascendentă, graţie tenacităţii şi demnităţii acestor oameni uniţi care au reuşit aici ca şi în alte locuri să implementeze elemente de cultură, economie şi coerenţă într-o administraţie tipic occidentale. Astfel, la 1223, Cristianul cunoaşte prima atestare documentară sub numele de Insula Christiana, mai apoi devenind Insula Magna , respectiv Insula Maior. Insula Maior relevă faptul că denumirea localităţii din acea vreme era de Insula Mare şi că preotul catolic de aici se îngrijea şi de o comunitate din Insula Mică, neidentificată azi (posibil distrusă în timpul incursiunilor turceşti sau unită ulterior cu Insula Mare). Denumirile ulterioare s-au diversificat şi ca urmare a creşterii numărului de acte şi documente emise, în 1468 fiind amintită documentar sub numele de Grossau, care înseamnă lunca mare. Biserica se încadrează în tipologia bisericilor săseşti fortificate, protejate fiind prin zid de apărare cu turnuri, la Cristian evidenţindu-se zidul dublu de apărare (elemente ale zidului dublu se mai păstrează doar în zona de sud-vest a fortificaţiei). Cea mai veche parte din actuala biserică evanghelică, e reprezentată de turnul-clopotniţă, din partea de vest a monumentului, turn ale cărui trei caturi inferioare sunt cele mai vechi elemente, datând din secolul XIII şi înscriindu-se arhitectural în stilul romanic. Vechea bazilică romanică de secol XIII din Cristian, purta hramul Sf. Servatius şi a reprezentat baza ulterioarei construcţii în stil gotic matur. Marturie a bazilicii romanice din secolul al XIII-lea stau cele trei niveluri ale clopotnitei, boltile in cruce ale unor travee din nava laterala nordica si ferestrele semicirculare ale navei ce au fost astupate in urma prefacerilor ulterioare. Restul a fost adaptat sau transformat complet intr-o biserica hala cu un cor amplu, 3 nave si turn cloptnita spre mijlocul secolului al XIV-lea. Corului principal i-au fost adaugate doua capele laterale mai scunde rezultate din prelungirea navelor secundare, incheiate cu abside semicirculare. Corul este boltit in cruce, iar deasupra lui a fost ridicat un etaj de aparare accesibil printr-o scara in spirala aflata pe latura nordica. In secolul al XVI_lea capela nordica a fost despartita de cor printr-un perete fiind transformata in sacristie. Nava a fost transformata intr-o biserica-hala dupa anul 1472 sub conducerea mesterului pietrar Andreas Lapicida. Au fost inaltate zidurile colateralelor, intre acestea si nava centrala au aparut stalpi cu baza octogonala profilati cu baghete si s-a renuntat la etajul de aparare de deasupra corului, acesta inaltandu-se cu patru metri fata de nava. In 1775, Johannes Hahn construieste pentru aceasta biserica o orga. Turnul clopotnita, cu opt caturi, a fost la randu-i afectat de lucrarile de transformare, dar si de cutremurul din 1802, astfel incat nivelul de aparare a fost inlocuit si s-a realizat acoperisul cu patru turnuri de colt. Cristianul nu a fost ferit de invaziile devastatoare ale vremii, fiind prădat şi ars în mai multe rânduri, pentru că era o aşezare amplasată la câmp deschis, neputând astfel opune o rezistenţă serioasă în calea cotropitorilor nemiloşi. Tocmai pentru a se contracara vulnerabilitatea comunităţii prinsă pe teren deschis, s-a luat hotărârea ridicării de ziduri în jurul bisericilor, ce deveneau astfel nuclee de putere unde oamenii îşi depozitau avuţia, se retrăgeau cu familiile şi asigurau apărarea fortificaţiei. Acest curent de fortificare a centrelor bisericeşti, dar şi urbane, a apărut şi s-a manifestat pe la sfârşitul secolului al XIV-lea, o amploare deosebită luând în secolul următor; şi Cristianul se va ralia la această metodă de apărare. Fortificarea bisericii de aici va fi una redutabilă, realizându-se două centuri de apărare, foarte apropiate una de alta şi unite în partea superioară de o structură de grinzi pe care s-a realizat un drum de strajă şi o platformă de luptă deosebit de utile.Construcţia primului zid de incintă (cel mai vechi) a fost începută la sfârşitul secolului al XIV-lea, în detrimentul terminării lucrărilor de transformare a bisericii. De acest prim zid de apărare se leagă şi turnul octogonal, dinspre colţul de sud-est al fortificaţiei, turn masiv, cu ziduri groase, numit de localnici şi turnul slăninii sau turnul cămerii pentru faptul că a fost folosit şi ca depozit de alimente. Aici a functionat temporar si o capela, la nivelul al doilea. Turnul se incheia cu un nivel de cat de aparare iesit in consola prevazut cu guri de turnare. Intr-o epoca ulterioara s-a renuntat la acesta, construindu-se un acoperis rasucit direct pe consolele galeriei de aparare. Zidul exterior de apărare, al doilea, a fost construit la sfârşitul secolului al XV-lea şi în cursul celui următor, fiind prevăzut cu turnuri puternice, numeroase ambrazuri precum şi contraforţi de susţinere; această centură de fortificare se mai poate admira şi azi, ea fiind într-o stare bună de conservare (din zidul mai vechi, interior, se mai păstrează doar o porţiune în zona de sud-vest). Vechiul turn de poartă situat pe latura sudică a fost dărâmat, el căzând victimă deselor revărsări ale Cibinului, care l-au măcinat treptat, în secolul al XVIIl-lea s-a construit o altă poartă, fiind amplasată între turnul octogonal şi alt turn de pe latura de sud aparţinător celei de a doua centuri de apărare. În jurul secolului al XVI-lea, la nord de ansamblul fortificat, se mai anexează o curte mare apărată de un zid; ulterior, acest spaţiu va fi împărţit de un zid dublu, în două curţi mai mici: cea mai nordică va adăposti animalele, şi acareturile comunităţii, iar în cealaltă se va construi o casă parohiala trainică prevăzută cu un amvon de ciumă de unde preotul să poată oficia slujba credincioşilor strânşi în aer liber în cazul prezenţei epidemiei. La mijlocul sec. al XVII-lea se povesteşte că ar fi avut loc o întâmplare dramatică: o armie otomană câtă frunză şi iarbă, retrăgându-se de la Sibiu către Alba Iulia, s-a lăsat convinsă de către un nobil local să treacă fără să atace cetatea din Cristian. Dar când un sătean aflat sub influenţa lui Bacchus a tras în trupele aflate în mişcare, acestea au decis să atace fortificaţia. Şi totuşi nu au reuşit să cucerească turnul bisericii, în care se baricadaseră localnicii. De aceea au adus lemn şi paie la baza acestuia şi le-au dat foc, fumul sufocând apărătorii din turn. După aceea întreaga aşezare a fost incendiată. Şi în zilele noastre atât satul, cât şi biserica fotificată încă mai sunt asediate pe calea aerului: numeroase perechi de berze şi-au construit aici cuiburile şi contribuie anual la creşterea demografică cu încă circa 80 de pui. Fotografie realizata de Ciprian Biclineru
Posted on: Fri, 18 Oct 2013 07:14:35 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015