Cu diploma de medic la jambiere July 20th, 2013 | Fotbal international A băut ca nimeni altul. A jucat ca nimeni altul. L-a iubit pe Che Guevara. A scris cărţi, a tras melodii şi a adunat 63 de meciuri la naţionala Braziliei. “Doutor Socrates” “Mais uma caneca!”, zice tipul bărbos. Şi, pac!, copilandul execută. “Pţţţţ”. Cafea curge. “Încă o ceşcuţă!”. E a patra, printre halbele de bere. Beau fix de patru ore, fără încetare, pe o bordură, la marginea unei terase din Rio de Janeiro. Unu-i fotbalist activ, altu-i antrenor, da-şi poştesc ţigările de la unul la celălalt mai ceva ca pasele. Discută despre Che Guevara, despre Fidel Castro, despre John Lennon. Joao Saldanha, managerul, îi ţine de urît lui Socrates. Băiatul ăsta a avut gîtul uscat precum şorţul de sudură încă de mic. Tot de la vîrsta aia s-a apucat de şcoală. Şi tot atunci prinse a juca fotbal. Trei într-unu’, precum şamponul. Primise numele ăsta de la ăl bătrîn, care citea “Republica” lui Platon cînd se dusese să-l înscrie. Mereu rîdea: “Voi ziceţi de mine că mi-am botezat copilul Fidel, da’ eu ce nume am primit?” Ceva e putred: jucător cu facultate? La 10 ani mîngîia balonul la Botafogo. La 17, intra la Facultatea de Medicină a Universităţii din Sao Paulo, dar continua să alerge. Spunea că nu poţi deveni jucător profesionist dacă n-ai carte. În 1977 lua licenţa şi marca un gol faimos, cu calcaneul, contra celor de la Santos. Zice-se că atunci cînd un coleg se accidenta, se băga şi el, cu sfaturi, pe lîngă medici. Santos l-a ochit. Cînd s-a dus la negocieri cu trupa lui Pele, şmecherii de acolo l-au întrebat unde şi-a lăsat impresarii. S-a simţit jignit. “Regilor, adică dacă joc fotbal nu pot cere singur un salariu, o casa şi o maşină? Tre’ să am şi trei ţucălari după mine?” De supărare, după ce a semnat contractul, a parcat într-o cîrciumă şi a consumat pînă-n zori. Ce înseamnă Democraţia Corintiană pe iarbă? Înainte de Mondialul spaniol s-a băgat în politică. Era sătul să vadă cum fotbaliştii sînt trataţi ca o marfă. A iniţiat mişcarea “Democraţia Corintiană”. Mai multă libertate pentru jucători, mai multă influenţă în deciziile administrative. Îşi punea celebra bentiţă, lua microfonul în mînă şi închidea străzi cu mitingurile sale. Lumea-l iubea, era un lider. Brazilia dormea sub dictatură şi el cerea drepturi? El, un fotbalist?! Apoi, după discurs, se retrăgea, uşurel, la o terasă. “Mereu am considerat alcoolul drept un tovarăş de viaţă”, avea să spună. A legat 63 de meciuri cu tricoul “carioca”. Paolo Rossi l-a scos, în ‘82, din cursa pentru Mondial. În ‘86 n-a nimerit poarta la penaltyul decisiv cu Franţa… A găsit, de nervi, o cîrciumă aztecă şi… dăi! Bea cu talent. Îl avea idol pe Garrincha, “jucător” şi el. “Mane n-a fost văzut, niciodată, rupt. Ci numai binedispus!”, argumenta faptul că-i plăcea să evolueze pe partea lui Bachus. Era boem… A jucat în telenovele, a scris cărţi, a fost comentator, a tras albume de muzică în 50.000 de bucăţi, a băgat 300.000 de dolari în “Medicine Socrates Center”, un spital cu ştaif. Logic, a stropit inaugurarea. În august 2011 i-au zis că e nasol. Cu transplant de ficat, cu hemoragii interne. Cu toţii şi-au adus aminte de un interviu dat în 1983. “Aş vrea să mor într-o duminică, iar a mea Corinthians să fie campioană”… De atunci, Sfîntul Petre a stat “geană” pe el şi a tot socotit. 4 decembrie 2011 a căzut într-o duminică. S-a dus la Cel de Sus şi i-a spus: “E timpul!”. Cu o lacrimă în ochi, Doamne-Doamne a răspuns: “DA!” şi a făcut un semn, din cap. Peste cîteva ore, 50.000 de oameni din tribune, plus alţi 18 jucători, pe teren, ţineau, în cea mai apăsătoare linişte, pumnul în sus, ca atunci cînd “Doctorul” celebra golurile. Pentru a cincea oară în istorie Corinthians cucerea titlul… socrates1.jpg Jucător uriaş, Socrates a intrat, în 2004, pe lista primilor 125 de fotbalişti din istorie socrates2.jpg Fotbalistul cu chip de luptător de guerilla. Îl iubea pe don Ernesto “Che” Guevara
Posted on: Sun, 21 Jul 2013 06:09:18 +0000