Cu putinele informatii autentice care ajung la noi, incerc sa evaluez situatia reala din Siria. E cu atat mai greu, din momentul in care adevarul s-a invaluit in ceata razboiului mediatic, tot mai bine organizat, de ambele parti. Avem trei certitudini. Prima ca islamismul incearca orice veriga slaba din regiune pentru a dobandi controlul politic, undeva, oriunde. A doua ca, intr-adevar, administratia siriana nu are nimic comun cu valorile democratiei si pare, mai de graba, criminala. A treia, cea mai importanta, in opinia mea, este apetenta Statelor Unite de a paria pe rebeli ... doar pentru ca sunt rebeli. Sa nu uitam ca mortii de la 11 septembrie 2001, americanii ii "datoreaza" comandourilor crescute la sânul talibanilor, fosti ... "dragutii de mujahedini" afgani, rebeli patrioti, inarmati de parintii celor morti la WTC, pentru a lupta impotriva guvernului de stanga sprijinit de Brejnev, dupa invazia din 1979. De aici incolo, nu ne ramane altceva decat sa dam cu banul si sa ne rugam, poate macar o data, in ultimii 100 de ani, sa le iasa americanilor altceva decat ce le-a iesit pana acum, exceptand pacea dintre Egipt si Israel care, in cele din urma, a fost meritul unui secretar de stat, nu al unei administratii. Sper sa nu ne culcam "in pace" si sa ne trezim "in plin razboi" care, de data aceasta, s-ar putea extinde necontrolat. Imi amintesc de o conferinta a fostului ministru de externe George Macovescu, atunci inca adjunct al ministrului, in aula Universitatii Bucuresti, avand ca tema dezbaterea privind definirea "agresiunii" (nu s-a definit nici pana astazi). Atunci, pentru prima oara, rostita de el, am auzit teza, potrivit careia, "pacea este indivizibila, altfel nu poate fi o pace durabila". Istoria moderna pare sa confirme aceasta teza.
Posted on: Mon, 26 Aug 2013 21:43:34 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015