Cultura a fost lipsită de atenţia cuvenită a statului, în - TopicsExpress



          

Cultura a fost lipsită de atenţia cuvenită a statului, în toate timpurile... Întemeietorul Şcolii Spirituale de băieţi din Ismail a fost Episcopul Melchisedec, păstor al Eparhiei Ismailului între anii 1864-1878, al cărui nume l-a purtat ulterior această şcoală, în care se predau, de preferinţă, materii teologice, printre care aveau prestanţă orele de muzică vocală. O atare stare de lucruri a fost frumos armonizată cu debutul pedagogic al marelui compozitor, dirijor, folclorist şi publicist Gavriil Musicescu. Exact în anul înfiinţării Şcolii din Ismail, 1864, este admis la Conservatorul de Muzică şi Declamaţie din Iaşi Gavriil Musicescu, care urmează şi absolvă cu succes cei doi ani de studii. Ulterior, pentru a-şi găsi un mijloc de existenţă, Musicescu se prezintă, „după obiceiul vremii – spune George Breazul – la concurs pentru o catedră de muzică din învăţământul secundar şi reuşeşte să fie numit profesor în oraşul său natal, la Seminarul din Ismail”1. După efortul şi sârguinţa depuse, tânărul absolvent a fost recomandat de către direcţie, în anul 1866, pentru postul de profesor de muzică la Seminarul din Ismail. Timp de câţiva ani, între 1866-1870, tânărul pedagog a desfăşurat la Ismail o activitate muzicală prodigioasă. Cu sprijinul şi colaborarea generosului şi eruditului episcop Melchisedec, Musicescu izbuteşte să iniţieze aici, alături de colectivul şcolar, un bun cor episcopal pentru care a scris mai multe lucrări eclesiastice. Viitorii membri ai corului episcopal erau selectaţi din rândurile discipolilor săi, şcoala din Ismail fiind unica instituţie unde se studia la modul serios arta vocală, aceasta oferind şi oportunităţi materiale tinerilor seminarişti. Succesele instituţiei nu l-au lăsat indiferent pe istoricul Urechia, care în 1869 scria: „Cine ştie cu ce dificultate, cu ce piedice au avut de a lupta (şi încă are!) muzica vocală, …va stima cu deosebire pe acei care au lucrat şi lucrează pentru menţinerea şi îmbunătăţirea corurilor bisericeşti ce au rămas. Dintre aceia este mai cu seamă eminentul Episcop al Dunării de Jos P. S. Melchisedec. Pre comptul său, venerabilul Episcop a întreţinut şi continuă a întreţine la Ismail un cor bisericesc admirabil prin excelenţă şi progresele sale. Dl Musicescu, magistru de cântare la seminarul din Ismail, conduce fără nici o remuneraţiune, de mai mulţi ani, corul catedralei episcopale”2. Pentru acest cor, Musicescu cizelează Imnurile, care, în 1869, apar ca opus în repertoriul lui Ioan Cartu din Bucureşti. În 1900, Musicescu adună un volum impunător de creaţii – Imnele sfintei liturghii pentru cor şi piano. Alături de lucrările sale, aici apar şi compoziţii semnate de maeştrii ruşi D. Bortneanski, G. Ivorski, G. Lomakin şi Makarov, reprezentativi pentru acest domeniu de creaţie, cât şi lucrări anonime „din repertoriul corului din Ismail” interpretate iniţial de către coristul Musicescu şi apoi de către dirijorul de mai târziu. Piesele culese şi prelucrate de Musicescu, pentru un cor bisericesc mediu, reprezentau serioase dificultăţi tehnice de interpretare – dovada faptului măiestriei la care se ridica altistul şi, apoi, profesorul de armonie şi dirijorul de mai târziu de la Iaşi. În puţinii săi ani de activitate la Ismail, Musicescu a reuşit nu numai să înfiinţeze noi colective corale, ci, prin abnegaţie, să ridice considerabil calitatea interpretărilor. de aici limbaromana.md/index.php?go=articole&printversion=1&n=944
Posted on: Sat, 02 Nov 2013 18:04:05 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015