Cum este Dumnezeu? Aceasta este, evident, următoarea întrebare cu care ne confruntăm. Să admiţi că există Dumnezeu este un lucru şi să-L recunoşti pe El în sens general ca pe Dumnezeul care ne vorbeşte prin creaţie şi prin paginile Bibliei, este altceva. Dar avem nevoie să cunoaştem mai mult. Cum este Dumnezeu în realitate? Biblia ne dă multe răspunsuri clare şi pozitive la această întrebare extraordinar de importantă. Iată câteva dintre ele. Dumnezeu este personal. Dumnezeu nu este „un lucru”, „o putere” sau „o influenţă”. Felul în care El gândeşte, simte, doreşte şi acţionează arată că este o Fiinţă personală. Dar El nu este doar „cineva acolo sus” sau un fel de „supraom”. „Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat veşnic.” Dumnezeu este o trinitate. Există un singur Dumnezeu adevărat. „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi afară de Mine nu este alt Dumnezeu” spune Domnul. Totuşi Dumnezeu S-a revelat pe Sine ca o „trinitate” - Tatăl, Fiul (Isus Cristos) şi Duhul Sfânt, fiecare Persoană fiind pe deplin, cu adevărat şi în mod egal Dumnezeu. Biblia vorbeşte despre „slava lui Dumnezeu Tatăl”; ea ne mai spune despre Cuvântul (Isus Cristos) care era Dumnezeu; şi tot ea ne spune că „Domnul este Duhul”. În timp ce este doar un singur Dumnezeu, sunt trei Persoane în Dumnezeire. Dumnezeu este spiritual. El nu are dimensiuni fizice. El nu are un trup şi nici vreo altă caracteristică care poate fi definită în termeni de mărime şi formă. „Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” Aceasta înseamnă că Dumnezeu este invizibil. „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu.” De asemenea înseamnă că El nu se limitează la un loc într-un anumit timp, ci este oriunde în orice moment. „Nu umplu Eu cerurile şi pământul? zice Domnul.” Dar foarte diferit de orice altceva, aceasta înseamnă că Dumnezeu este pe deplin conştient de tot ce se întâmplă peste tot. Aceasta include nu numai tot ce faci şi spui ci şi orice gând care trece prin mintea ta. Dumnezeu este veşnic. Dumnezeu nu are un început. În cuvintele Bibliei, „din veşnicie, în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!” N-a fost niciodată vreun timp când Dumnezeu să nu existe şi nu va fi niciodată un timp în care El nu va exista. Dumnezeu se descrie pe Sine Însuşi ca „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine.” Şi El rămâne veşnic Acelaşi: „Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb.” Tot ceea ce a fost Dumnezeu vreodată, este şi va rămâne de-a pururi. Dumnezeu este independent. Orice altă făptură este dependentă de oameni sau lucruri şi, în final de Dumnezeu - dar Dumnezeu este total independent de creaţia Sa. El poate să existe în Sine Însuşi. „El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.” Dumnezeu este sfânt. El este „minunat în sfinţenie, bogat în fapte de laudă”. Nu se poate compara nimic cu sfinţenia lui Dumnezeu. „Nimeni nu este sfânt ca Domnul”, care este complet fără greşeală şi fără vină. Biblia spune despre El: „Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea!” Şi acest Dumnezeu sfânt cere sfinţenie de la fiecare dintre noi. Porunca Lui către noi astăzi este: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.” Dumnezeu este drept. Biblia spune că „Domnul este un Dumnezeu drept: dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Său de domnie.” Dumnezeu nu este numai Creatorul şi Susţinătorul nostru; El este şi Judecătorul nostru, răsplătind şi pedepsind, în timp şi veşnicie cu o judecată care este perfectă, dincolo de orice apel sau dispută. Dumnezeu este perfect. Cunoştinţa Lui este perfectă. „Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Acelui, cu care avem a face.” Dumnezeu cunoaşte totul din trecut, prezent şi viitor, inclusiv toate gândurile, cuvintele şi faptele noastre. Înţelepciunea Lui este perfectă şi cu totul dincolo de puterea noastră de înţelegere. „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!” Dumnezeu este suveran. El este unicul şi supremul conducător al universului şi nimic nu este în afara controlului Său. „Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ.” Pentru Dumnezeu nu există nici un accident sau surpriză. El scrie toată istoria lumii şi „face toate după sfatul voiei Sale.” Dumnezeu nu are nevoie de sfat sau consimţământ în tot ce El alege să facă. Nici nu poate să-L oprească nimeni să facă ceea ce Lui Îi place: „Nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?”. Dumnezeu este omnipotent. El este atotputernic. El Însuşi spune: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva prea greu pentru Mine?” Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu poată să facă orice (El nu poate să mintă, să se schimbe, să facă greşeli, să păcătuiască sau să se nege pe Sine Însuşi) dar El poate să facă orice doreşte, în conformitate cu caracterul Lui. Acestea sunt doar câteva schiţe sumare ale unor lucruri pe care Dumnezeu le-a descoperit în Biblie privind natura şi caracterul Său. În Biblie sunt şi alte adevăruri despre Dumnezeu (vom privi la una din acestea la capitolul „Este vreun răspuns?”) deşi sunt multe lucruri despre El pe care nu este posibil să le înţelegem. „El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.” În acest sens „pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge” şi nici o măsură de inteligenţă sau argumentare umană nu-L poate schimba. Aceasta n-ar trebui să ne surprindă. Dacă am putea să-L înţelegem pe Dumnezeu El n-ar fi vrednic de închinăciunea noastră. Cine sunt eu? Presiunile şi problemele vieţii moderne îi conduc pe mulţi oameni să caute fără odihnă înţelesul şi scopul vieţii. Am văzut câte ceva despre cine este Dumnezeu; dar despre noi? De ce existăm noi? De ce suntem aici? Are viaţa umană un înţeles sau scop? Primul lucru de clarificat este că omul nu este doar o „existenţă”. El este mai mult decât o acumulare accidentală de atomi, ce s-a întâmplat ca toţi să se potrivească împreună, într-un pachet adecvat, pe care-l numim „fiinţă umană”. Biblia ne spune că a fost creat în mod specific de un Dumnezeu înţelept şi sfânt. „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte femeiască şi parte bărbătească i-a făcut.” Omul este mai mult decât un animal superior sau o formă preistorică rafinată ce a evoluat în om. El este diferit de toate animalele aşa cum animalele sunt diferite de vegetale şi vegetalele sunt diferite de minerale. În ceea ce priveşte mărimea, omul este minuscul în comparaţie cu soarele, luna şi stelele, dar Dumnezeu i-a dat un loc unic şi onorat în univers. Aceasta se vede într-una dintre primele porunci date de Dumnezeu omului: „Stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” Omul a devenit reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, cu autoritate peste orice creaţie vie. Dar omului i s-a dat de asemenea o demnitate specială. Fiind creat „după chipul lui Dumnezeu” nu înseamnă că a fost făcut de aceeaşi mărime sau formă cu Dumnezeu (am văzut că Dumnezeu nu are „mărime” sau „formă”), nici că omul a fost făcut o miniatură a lui Dumnezeu, posedând toate calităţile Lui în cantitate mai mică. Înseamnă că omul a fost creat ca o fiinţă spirituală, raţională, morală şi nemuritoare, cu o natură care a fost perfectă. Cu alte cuvinte el a fost reflectarea adevărată a caracterului sfânt al lui Dumnezeu. Mai mult decât aceasta, omul a ales cu bucurie ca în continuu să asculte de toate poruncile lui Dumnezeu şi, ca rezultat, a trăit în perfectă armonie cu El. În acel timp omul nu a avut nici o „criză de identitate”! El a ştiut cu exactitate cine era, de ce a fost creat şi, ascultător, şi-a luat locul dat de Dumnezeu. Dar nu numai că omul a fost în totalitate împlinit şi pe deplin satisfăcut cu poziţia lui în lume. Şi Dumnezeu a fost mulţumit de om! Cunoaştem aceasta deoarece Biblia ne spune că atunci când lucrarea lui Dumnezeu de creaţie a fost completată cu omul, ca încoronarea creaţiei Sale, „Dunmezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.” În acel punct în istorie, oameni perfecţi au trăit într-un mediu înconjurător perfect, într-o perfectă relaţie unul cu altul şi în perfectă armonie cu Dumnezeu. Rareori se mai poate întâlni această situaţie în ziua de azi! Ce s-a întâmplat?
Posted on: Sat, 17 Aug 2013 19:22:56 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015