Cum l-a făcut statul român putred de bogat pe “regele” Mihai EDITORIAL | 12-10-2009 11:25 Mihai I de Hohenzollern, numit impropriu Regele Mihai I, este clasat de revista americană Forbes printre cei mai bogaţi suverani ai lumii, cu o avere de peste 210 milioane de euro. Această avere fabuloasă îl plasează pe locul 15 în clasamentul feţelor regeşti, cu “doar” câteva milioane sub averea reginei Beatrix a Olandei. Iar marea parte a acestei averi a fost dobândită de Mihai prin retrocedările ilegale ale statului român. Despre cât de puţin a meritat Mihai domeniile retrocedate de către statul român, ne putem lămuri dacă îi urmărim istoria începând cu august 1944 când, din postura de suveran de carton a României conduse de Mareşalul Antonescu, acesta a preferat să negocieze întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste printr-o înţelegere cu ruşii comunişti, cu toate că Antonescu purta în paralel negocieri cu Anglia. La doar o zi după lovitura de stat prin care era arestat Antonescu, regele Mihai, care acum se erijează într-un mare susţinător al democraţiei, a predat pur şi simplu România în mâinile comuniştilor. Peste 130.000 de militari români au fost arestaţi de către Armata Roşie după lovitura de stat, majoritatea murind în lagărele din Siberia. Apoi, istoria pe care o cunoaştem toţi: ocuparea României de către sovietici, în locul unei administraţii anglo-americane: deportări, naţionalizări, teroare şi crime, adică jumătate de secol de comunism. Să nu ne facem iluzii asupra necesităţii actului lui Mihai. Acesta a fost chiar decorat de criminalul sovietic Iosif V. Stalin cu Ordinul sovietic Victoria cu diamante, „pentru actul curajos al cotiturei hotărîte a politicei României spre ruptura cu Germania hitleristă şi alierea cu Naţiunile Unite, în clipa când încă nu se precizase clar înfrângerea Germaniei”. Şi apoi Mihai a continuat să fie rege al României până în anul 1947, perioadă în care a simulat o oarecare împotrivire regimului comunist şi, lucru inexplicabil şi foarte grav, i-a condamnat la moarte pe deţinuţii politici ai regimului Antonescu, cu toate că nu exista presiune în acest sens şi chiar comuniştii din URSS au preferat în prima fază să îi amnistieze pe Antonescu şi pe membrii cabinetului său. Pentru toate acestea încă nimeni nu i-a bătut obrazul lui Mihai I. Doar liderul ţărănist şi artizan al Marii Uniri Iuliu Maniu, aflat în puşcăriile comuniste unde avea să moară, a mai avut curajul să îl înjure pe ardeleneşte pe ipocritul rege, pentru tot răul pe care l-a făcut, din prostie sau viclenie, României. Plictisit să poarte grija atâtor milioane de români, Mihai abdică în 1947 şi pleacă din România, urmând modelul degeneratului său tată, dictatorul criminal Carol al II-lea. Cu toate că în memoriile sale Mihai susţine că ar fi fost ameninţat de către Petru Groza, în lumina unor noi documente ale Securităţii se pare că abdicarea sa a fost rezultatul unor negocieri cu Securitatea. Abdicarea lui Mihai a fost de fapt un divorţ de comunişti, un divorţ decent şi elegant, prin care Mihai obţinea garanţii de bună şedere în occident şi chiar o pensie frumuşică din partea guvernului Petru Groza. La 50 de ani de la aceste evenimente, regele a revenit în ţară ca un salvator şi democrat autentic cu o distinsă alură regală. Primit în ţară cu o simpatie deosebită, în principal pentru că românii nu cunoşteau în 1992 istoria adevărată a personalităţii sale, Mihai nu s-a sfiit să ceară statului român înapoi domenii care valorează sute de milioane de euro. Şi le-a primit: castelul de la Săvârşin din Arad, palatul Elisabeta de la Bucureşti, domeniul Peleş şi complexul turistic Furnica. Aceste domenii sunt compuse din zeci de mii de hectare de pădure, casteluri şi alte imobile. Lacomul fost-suveran a mai cerut, pe lângă aceste proprietăţi, şi o despăgubire de 30 de milioane de euro cu titlu de compesaţie pentru toate domeniile care nu mai pot fi retrocedate. Din fericire, acest act a fost blocat prin vot de către deputaţi. Majoritatea acestor retrocedări s-a făcut “cu cântec”, în cel mai pur stil românesc. De exemplu, retrocedarea domeniului Peleş a adus grave prejudicii bugetului de stat, Mihai intrând în proprietate fără a plăti vreun ban pentru investiţiile de după naţionalizare. Astfel, cu toate că în 1947 complexul turistic “Furnica” nu exista pe domeniul Peleş, în anul 2007 acesta a fost retrocedat lui Mihai I pe … degeaba. “Regele”, pasionat colecţionar de automobile şi domenii “regale” a devenit, dintr-un exilat fustrat, un beneficiar al averii strămoşilor săi, aduşi în România pentru a oferi garanţii internaţionale asupra acţiunilor de unificare naţională a românilor. La cât de distinşi şi autentici au fost Carol I şi Ferdinand, pe atât de corupţi şi de mârşavi au devenit Carol al II-lea şi progenitura sa Mihai. Deci în aceste zile ne putem mândri că o nemţoaică din Banat a câştigat premiul Nobel pentru literatură şi că avem un fost suveran, tot neamţ, care a devenit milionar din banii statului român, adică pe munca şi sacrificiile unui popor pe care l-a vândut comuniştilor. Dacă Herta Muller este o aprigă critică a securiştilor şi a noilor neocomunişti din România, gângavul rege Mihai este un profitor al regimului post-decembrist, revenind în România exact de unde a plecat, fără a da socoteală nimănui. Mihai I a făcut doar o pauză, atât … A plecat fără griji dintr-o Românie condusă de comunişti şi a revenit ca un milionar cu impresii de alteţă şi faţă regală
Posted on: Mon, 05 Aug 2013 20:07:21 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015