Cum se înţelege un film (I) - aceasta e o lecţie de estetică, nu e o părere. De la Aristotel la Vico, de la Kant la Nietzsche, de la Marcuse la Blaga au gândit alţii ceea ce aici stă strâns în câteva paragrafe. Nici o idee nu e a mea, sunt numai altfel exprimate, atât - Prima regulă este să nu compari filmul, povestea, tema. Niciodată. Orice operă de artă e unică, singură şi irepetabilă. Orice comparaţie îi dăunează, o face să se umbrească în sine. Ecranizările nu trebuie comparate cu scrierile de la care au plecat. Nu există subiecte noi ci numai moduri originale de a vedea lucrurile vechi. Poveştile – toate poveştile, miturile, istorisirile din lume, indiferent de cultură şi vechime - se strâng într-un mănunchi de module narative mai mic la număr decât degetele de la ambele mâini. Despre asta, altă dată. Un profesionist poate descoperi cam în cinci minute, maxim zece, ce se va petrece mai departe în film, un spectator normal va fin numai stârnit sa prevada - i se creeaza inconstien un orizont de asteptarea pe o anume formula de expresie stilistica si tematica. Pe cine interesează asta? Singura măsură de a cântări o poveste este capacitatea ei de a sparge cuirasa inimi. Asa o poate umaniza, asa poate prinde gândurile în chinga ei narativa şi le poate apuce pe cărări nebatute, pentru a vedea perspective noi ale lumii. Frumuseţea este subiectul contemplaţiei spiritului, ea îi spune sufletului ceva ce el deja ştie E o laudă, un cântec de leagăn. Arta, arta mare, te trezeşte din somn, te cutremură, te înspăimântă, te ia cu ea dincolo de tine însuţi şi nu te lasă să te întorci decât atunci când te-ai curăţat de mâzga de pe inimă şi minte. (catharsis) Arta arde, nu mângâie. Purifică nu îmbată. Pentru spectatorul care intră în îțelesul unui opere de artă (muzicale, plastice, arhitecturale, literare, teatrale sau cinematografice) ca în apa unui cristelnițe de botez, arta este o operație pe cord deschis fără anestezie. În acest caz arta este exact opusul distracției, este opusul drăguțului, acceptabilului. Nu numai opera de artă dar și contactul nostru cu ea e unic. Irepetabil, e ca un pas în nemurire pe care îl facem fără să ne dăm seama. Pentru cei vrăjiți s-ar putea drumul înapoi să devină o beznă. Un film e frumos în măsura în care, pe măsură ce îl vezi şi îl înţelegi, nu mai poţi respira de emoţie şi de mirare. Simţi că scaunul pe care stai e prea strâmt şi lumea prea mare ca să fie privită şi înţeleasă din acel loc. Arta adevărată face din tine un revoltat, un dependent de adevărul de dincolo de tine. Este topirea cuirase care ne aduce lângă aproapele nostru și te face una și aceeași ființă cu el.
Posted on: Fri, 05 Jul 2013 19:20:19 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015