Cuvinte-n limba „Dor” Da, pare-o nebunie, ca zile-ntregi la rând Să îţi vorbesc într-una, iubita mea, în gând... Deşi, cu voce tare, nimicuri îţi rostesc În gândul meu, eşti TOTUL şi poate mă sfiesc Să-ţi spun cuvinte-anume, pe care, chiar şi eu Deşi le port în minte – să le rostesc mi-e greu. Cuvintele acestea, de neînţeles îmi par - Mă zbuciumă de parcă, mereu păşesc pe jar. Iar limba-n care-n minte îmi vin, n-am auzit Pe cineva, vreodată, defel s-o fi vorbit... O fi limba iubirii – un grai de sus, divin – E-o limbă – dulce miere şi parfumat pelin. În graiul meu, tradusă, cred că se cheamă „Dor”... Dar teamă mi-e că, totuşi, nu mi-e aşa uşor Ca-ntr-un cuvânt, o limbă întreagă, s-o adun – Dar „Dor” îmi stă pe buze – şi „Dor”, iubito-i spun! Da, cred că „Dor” se cheamă graiul cel negrăit – Pe care-ncerc zadarnic, ca să-l fac auzit... Dar dacă n-am putere cu voce să-l rostesc, Cu gândul – minţii tale, uşor mi-e să-i vorbesc. ...M-am încâlcit în vorbe, ca pasărea-n hăţiş Şi nu găsesc cărare spre-un verde luminiş La care, pân’ la urmă, cu bine să răzbat – Căci mii de simţăminte în pieptul meu se zbat. Deci, plin de duioşie, un simplu „te iubesc” – Dar greu de-atâtea sensuri – mai pot ca să-l rostesc... Poate prea mult nu-ţi spune, poate sună banal – Şi nu ştiu de mă scoate, din ape-adânci, la mal... Ştiu doar că, niciodată, în graiu-mi pământesc, Nicicum n-aş putea spune tot jindul ce-l trăiesc Din zori şi până-n noapte, din noapte până-n zori – Febril şi plin de vise, de calzi şi reci fiori. ...Ştiu, pare-o nebunie, ca zile-ntregi la rând Să îţi vorbesc, tot timpul, cu voce şi în gând... Dar crede-mă, iubito, nu mi-e deloc uşor Ca să rezum o limbă în vorba asta:”DOR”...
Posted on: Wed, 09 Oct 2013 14:41:47 +0000