CÂNTĂRILE Nu-mi ajunge vremea să scriu tot ce-mi stă pe inimă și simt că vă sunt dator tuturor. De aceea mă străduiesc să-mi achit, prin îndurarea lui Dumnezeu, în fiecare zi cât de mult din această datorie. Am scris in mai multe rânduri despre nevoia de CÂNTĂRI DUHOVNICEȘTI în locul celor sufletești, fără conținut și fără sfat și duh de credință în versurile lor. ,,Când eram copil…-,, spune Pavel în I Cor 13. De ce se cântă atâtea despre iertare, ,,așa cum sunt, la Tine vin…” Etc.? După ani și ani de pocăință, timp în care omul vechi trebuia demult dezbrăcat, firea răstignită și o nouă viață primită înaintea lui Dumnezeu și a semenilor? Pentru că asta e trista realitate, nu doar în biserici mari și lumești-sadea, ci peste tot în grupările creștine. Totuși…-nu trebuie să fie așa, frații mei! Și dacă se cântă: ,,Te laud, Isuse, te proslăvesc, Te iubesc…” – asta nu înseamnă oare tălmăcit „fac voia Ta în toate, nu voia mea! Iubesc și păzesc cu grijă poruncile Tale! „ etc? Și oare cui îi șade bine cântarea de laudă ? nu „celui fără prihană, sau sfânt în toată purtarea lui”? Citește Psalmul 119. 1-11 etc. – la vers.4-6 scrie „Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfințenie.(cu exactitate –altă traducere). O, de ar ținti căile mele la păzirea orânduirilor Tale! Atunci nu voi roși de rușine când mă voi uita la toate poruncile Tale!” E clar că nu doar cântările trebuie schimbate, ci TOTUL – viața sub toate aspectele ei. Dar cântările trebuie să ajute la aceasta, să dea viteză de înaintare, gânduri nobile de jertfă, slujire altora, credință vie într-o viață statornică de biruință, nădejde, sfat, putere…Iar cei ce le-au scris e de neapărată necessitate să fi trait ei înșiși acea viață despre care au scris! (Am fost martor cu peste 30 de ani la o scenă jalnică, în casa unuia dintre cei mai mari compozitori de muzică creștină, ale cărui cântece melodioase și triste se cântă peste tot… Și acest „om mare,, se irita și se supăra pe soția lui de față cu noi, cei ce eram mult mai tineri și îl vizitam atunci. Poți fi sigur că pt. mine a fost DESTUL ce am văzut, iar din ziua aceea nu i-am mai jelit niciuna din ,,frumoasele” lui cântări!! Pentru cel ce a primit o viață fericită de biruință și curăție și statornicie, acele cântări sunt precum armătura lui Saul pt. tânărul David –omul după inima lui Dumnezeu! DE ACEEA ZIC: CHIAR DACĂ AR VORBI CINEVA CA DUMNEZEU ȘI AR CÂNTA CA ÎNGERII, NU-L VOI CREDE, NU-I VOI URMA CREDINȚA, NU-I VOI ACCEPTA CE SCRIE DACĂ VIAȚA LUI NU E PLINĂ DE EVLAVIE, DE DUH ȘI PUTERE, CURĂȚIE ȘI BIRUINȚĂ! De aceea i-am respins și pe Branham și pe urmașii lui și tot ce ei scriu., și i-am pus la probă ți i-am găsit mincinoși. Și pe mulți alții! Și la fel voi face până în ziua aceea, pentru a fi mântuit eu și cei ce mă ascultă, pentru a fi păzit în teamă sfântă. După Cuvântul Lui care spune clar „FERIȚI-VĂ DE ORICE SE PARE RĂU! Nu luați deloc parte…, nu vă atingeți de ce e necurat și vă voi primi, zice Domnul. Fie-vă groază de rău și lipiți-vă tare de bine!” Etc. Nu e vreme acum să scriu mai mult despre mulțimea de cântări și poezii creștine omenești. Voi reda mai bine câteva extrase din cele scrise de oameni care au trăit cu prisosință o viață de biruință, traduse din diferite limbi - și puteți înțelege bine că o parte din valoarea conținutului lor bogat s-a pierdut din cauza traducerii. „1. O, cine e ea, ce păşeşte curat şi dintr-un pământ uscat? Se sprijină sigură pe braţul Lui, fidelă total Mirelui. Ref: Este Mireasa urmându-L pe Miel, greul, ocara - le-mparte cu El. Să-I placă doar Lui doreşte nespus, iubindu-L doar pe Isus. 2. E arsă de soare, dar pentru Isus frumoasă e - de nespus; grădină închisă, izvor clar, curat, Lui - inima ea şi-a predat. 1. Şi păstor şi turmă, iată se afundă-n noaptea grea; chiar şi prunci la sânul mamei rătăcesc de-asemenea. (Pl.Ieremia 2.11,12.) Vai de rănile lui Iosif, vai de-acel păstor nebun ce schimbă neprihănirea şi dreptatea Domnului! (Amos 6, 6.) 2. Vai de ceata care-ntreabă azi de ziua Domnului! Ei nu ştiu ce amăgire e calea păcatului?(Amos 5, 18.) Cine vrea dar, în spărtură, pentru ţară azi să stea, să meargă calea luminii-ndepărtând mânia Sa? 3. Pune dar lumina-n sfeşnic, nicicând n-o acoperi – ca o judecată clară-n întuneric ea va fi. E izvorul ei în Domnul, strălucind aşa frumos fără frică, neclintită în porunca lui Hristos. 1. În acest timp Domnul termină lucrarea pentru cinstea Lui şi-a Mielului – aşa frumoasă, este Mireasa Domnului. Un trup slăvit, cu mădulare ce cresc desăvârşit, curat; Isus e-adevărata viţă, iar ei lăstari cu-adevărat. 2. De vrei să fii în ceata asta, tot eul trebuie jertfit, aluat să nu mai porţi cu tine – drumul e-ngust, să fii grăbit! Tu să alergi pe-această cale, tot ce te-mpiedică s-arunci şi să răscumperi orice vreme – ia seama, deci, la tot ce faci! 3. Desăvârşită şi curată este Mireasa Mielului, ca porumbiţa-n stânci ascunsă, cu chipul şi gândirea Lui. Da, fericiţi sunt toţi aceia chemaţi la nunta Mielului; mai fericită e Mireasa ce L-a urmat pe calea Lui! (Ap. 19, 7 şi 9.)” (*ȘI ACUM O CÂNTARE PRIN CARE SALUT ORICE FRATE ȘI SORĂ CE TRECE PRIN VREUN NECAZ. DOAR PRIN SUFERINȚĂ E ZDROBITĂ TĂRIA ACEEA A BĂRBATULUI DIN NOI, SPRE A PUTEA PRIMI APOI VALORI LĂUNTRICE VEȘNICE... 1. „Duhul zdrobeşte tăria din noi – rezistă doar ce Domnul a lucrat. Veniţi, bogat, sărac, cei ce vor – tot vindeţi! Aur cumpără acum, fii iute! Vezi, vremea nu stă în loc, curând, lemn, fân şi paie ard în foc. 2. La Tine vin, Doamne-n nevoia mea, Cuvântul Tău mă va elibera şi sânge curge din legături, dar liber eu devin prin moartea Ta. Să vină ce-ar veni, Tu m-ai iubit şi pentru veci pe Tine Te ascult! 3. Ca un gunoi azi totul socotesc – să fiu Mireasă, doar atât doresc. Duhul mi-ai pus în inima mea şi cu zel sfânt Îl vrei de partea Ta. O, umple-mă cu ură, Domnul meu, pentru ce mă desparte de Tine! 4. Eu sunt al Tău, Tu vei desăvârşi lucrarea începută-n cei aleşi, care se roagă noapte şi zi; nu tac până dreptate vor primi. Moartea-nghiţită de biruinţă să fie – un duh de răzbunare-mi dă! 5. Afar’ din tabără Te întâlnesc; ce-mpiedică – gunoi eu socotesc. Cu viaţa-ascunsă în Dumnezeu din acest cort lumesc tânjesc să ies. În slăbiciune este semănat, dar înviază în splendoarea Ta. 6. Mă tragi şi după Tine eu alerg, acelaşi drum doresc şi eu să merg. În luptă-avem acelaş duşman – o, lasă râvna să mă mistuie până aud: «O, vine Mirele!», «Vino, Mireasă la răsplata ta!» ”.
Posted on: Thu, 17 Oct 2013 17:23:39 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015