CÃMINUL DIN EDEN - UN MODEL Dumnezeu a pregãtit primul cãmin al omului. Cãminul din Eden al primilor nostri pãrinti le-a fost pregãtit de Însusi Dumnezeu. Dupã ce l-a înzestrat cu tot ce-si putea dori omul, El a spus: Sã facem om dupã chipul si asemãnarea Noastrã... Domnul a fost multumit de aceastã ultimã si cea mai nobilã dintre toate creaturile Sale si a avut în vedere ca omul sã fie locuitorul desãvârsit al unei lumi desãvârsite. Însã scopul Sãu nu era ca omul sã trãiascã singur. El a spus: Nu este bine ca omul sã fie singur; am sã fac un ajutor potrivit pentru el. 1 Dumnezeu Însusi i-a dat lui Adam o tovarãsã. El i-a dat un ajutor potrivit pentru el - un ajutor corespunzãtor pentru el - o persoanã potrivitã, spre a-i fi tovarãsã - una care putea sã fie una cu el în dragoste si împreunã simtire. Eva a fost creatã dintr-o coastã a lui Adam, ceea ce înseamnã cã ea nu trebuie sã stãpâneascã asupra lui (ca fiind capul) si nici sã fie cãlcatã în picioare ca inferioarã, ci sã stea alãturi de el ca egalã, sã fie iubitã si protejatã de el. O parte din om, os din oasele sale si carne din carnea sa, ea era a doua identitate a lui; mãrturie a apropierii si atasamentului plin de afectiune, care trebuie sã existe în aceastã legãturã. Cãci nici un om nu si-a urât vreodatã propriul trup; ci l-a hrãnit si i-a purtat de grijã. De aceea va lãsa omul pe tatãl si pe mama sa si se va alipi de nevasta sa; si vor fi un singur trup. 2 Prima cãsãtorie oficiatã de Dumnezeu. Dumnezeu a sãrbãtorit prima cãsãtorie. Astfel, aceastã institutie l are la originea sa pe Creatorul Universului. Cãsãtoria este demnã de onoare; ea a constituit unul dintre primele daruri ale lui Dumnezeu pentru om si este una dintre cele douã institutii pe care, dupã cãdere, Adam le-a dus cu sine dincolo de portile Paradisului. Când sunt recunoscute principiile divine în cadrul acestei relatii si cei doi se supun acestora, cãsãtoria este o binecuvântare; ea apãrã curãtia si fericirea neamului omenesc, asigurã nevoile sociale ale omului, îl înaltã din punct de vedere fizic, intelectual si moral. 3 Cel care a dãruit-o pe Eva lui Adam, ca un ajutor potrivit, a fãcut prima minune la un ospãt de nuntã. În sala împodobitã de sãrbãtoare, acolo unde prieteni si rude se bucurau împreunã, Si-a început Domnul Hristos lucrarea publicã. Astfel El a consfintit cãsãtoria, recunoscând-o ca pe o institutie pe care El Însusi a întemeiat-o... Domnul Hristos a onorat cãsãtoria, fãcând de asemenea din aceasta un simbol al legãturii dintre El si cei rãscumpãrati ai Sãi. El Însusi este mirele; mireasa este biserica, despre care - ea fiind aleasa Sa - El spune: Esti frumoasã de tot, iubito; nu ai nici un cusur. 4 Fiecare dorintã îndeplinitã. Adam era înconjurat de tot ce-si putea dori inima sa. Avea din belsug pentru îndeplinirea fiecãrei dorinte. Nu existã pãcat si nici vreun semn de decãdere în Edenul cel plin de slavã. Îngerii lui Dumnezeu conversau liber si cu drag cu perechea sfântã. Fericitii cântãreti aduceau întruna slavã Creatorului prin cântecele lor vesele si pline de naturalete. Animalele pasnice se jucau, în nevinovãtia lor fericitã, în jurul lui Adam si al Evei, supuse cuvântului lor. Adam era în plinãtatea bãrbãtiei, cea mai nobilã lucrare a Creatorului. 5 Nici o umbrã nu se interpunea între ei si Creatorul lor. Ei lÎ cunosteau pe Dumnezeu ca fiind Pãrintele lor binefãcãtor si în toate lucrurile vointa lor se conforma vointei lui Dumnezeu. Iar caracterul lui Dumnezeu era reflectat în caracterul lui Adam. Slava Sa era revelatã de toate lucrurile din naturã. 6 Munca a fost rânduitã pentru fericirea omului. Dumnezeu iubeste frumosul. O dovadã de netãgãduit a acestui fapt o constituie lucrarea mâinilor Sale. El a sãdit pentru primii nostri pãrinti o frumoasã grãdinã în Eden. Din pãmânt a fãcut sã creascã pomi falnici, care aduceau roade si împodobeau decorul. Flori frumoase, de o rarã drãgãlãsenie, de toate culorile si toate nuantele, parfumau aerul... Era planul lui Dumnezeu ca omul sã-si gãseascã fericirea cu ocupatia de a avea grijã de lucrurile pe care El le crease si ca nevoile sale sã fie satisfãcute de fructele pomilor din grãdinã. 7 Lui Adam i-a fost datã ocupatia de a avea grijã de grãdinã. Creatorul stia cã Adam nu putea fi fericit fãrã o ocupatie. Frumusetea grãdinii îl încânta, însã acest lucru nu era îndeajuns. Avea nevoie de muncã pentru a-si pune la lucru pãrtile minunat întocmite ale corpului sãu. Dacã fericirea ar fi constat în a nu face nimic, omul, în starea sa de sfântã inocentã, ar fi rãmas fãrã ocupatie. Dar Acela care l-a creat pe om stia ce era necesar pentru fericirea lui; si, de îndatã ce l-a creat, i-a dat lucrul pe care l-a desemnat pentru el. Fãgãduinta slavei viitoare si sentinta cã omul trebuie sã trudeascã pentru pâinea cea de toate zilele au venit de la aceeasi autoritate supremã. 8 Dumnezeu este onorat prin cãminul crestin. Tatii si mamele care l pun pe Dumnezeu pe primul plan în familia lor, care îsi învatã copiii cã frica de Domnul este începutul întelepciunii, i dau slavã lui Dumnezeu înaintea îngerilor si a oamenilor prin faptul cã prezintã lumii o familie ordonatã, disciplinatã, o familie care l iubeste si l ascultã pe Dumnezeu si nu se rãzvrãteste împotriva Lui. Domnul Hristos nu este un strãin în cãminele lor. Numele Lui este un nume drag în cãmin, onorat si slãvit. Îngerii îsi gãsesc plãcere în cãminul în care domneste Dumnezeu, iar copiii sunt învãtati sã pretuiascã Biblia si sã se închine Creatorului lor. Astfel de familii se pot bucura de fãgãduinta: Pe aceia ce Mã cinstesc îi voi cinsti. Dintr-o astfel de casã tatãl pleacã la datoriile zilnice cu spiritul înduiosat si supus lui Dumnezeu. 9 Numai prezenta lui Dumnezeu îi poate face fericiti pe bãrbati si femei. Apa obisnuitã poate fi transformatã de Hristos în vin ceresc. Cãminul devine atunci un Eden de fericire; iar familia, un simbol frumos al familiei din ceruri. 10
Posted on: Mon, 18 Nov 2013 21:27:57 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015