Când Tohei a intrat în dojo în acea zi caldă de vară în 1965, am simțit într-adevăr o prezență puternică. Începând cu engleza lui, destul de funcțională insă greu de înțeles, trebuia să acord o atenție deosebita intelesului cuvintelor sale. Când pășea pe tatami pentru a preda, el zâmbea de multe ori și se referea la anecdote amuzante pentru a transmite punctele cheie în ceea ce privește tehnicile. Mișcările lui Tohei erau foarte gratioase iar el sarea de multe ori în timp ce le executa. Deși el era puternic si foarte musculos, chiar un pic robust, am observat ca mișcările sale erau mai gratioase decat marțiale. În același timp, nu incapea nici o îndoială că avea suficienta putere rezervata în cazul în care era vreodată nevoie sa apeleze la ea ... When Tohei Sensei actually walked into the dojo that warm summer day in 1965 I indeed felt a powerful presence. Since his English, though quite serviceable, was difficult to understand, one had to pay close attention to his words. When he stepped on to the tatami to teach, he would often smile and relate amusing anecdotes to convey key points regarding techniques. Tohei Sensei’s movements were very graceful and he would often jump or hop while executing them. Although he was heavily muscled, even a bit stout, I found his motions more dance-like than martial. At the same time, there was certainly no doubt that he had plenty of power in reserve if he ever cared to call upon it...
Posted on: Sat, 27 Jul 2013 10:58:53 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015