Când primele ninsori or să se cearnă, Atunci va fi mai greu de cei plecaţi, Atunci să cânţi peste al vieţii zaţ, Atunci să-ţi fluturi braţul peste iarnă. Prin lume numai oameni de zăpadă, Un foc din vatra stânilor să smulgi, Şi, cu puterea disperării dulci, Să-l laşi deasupra spaţiului să cadă. Se vor aşterne între noi vecernii, Din clopote cădea-vor chiciuri mari, Atunci visez, frumoasă, să apari La marile instanţe ale iernii. Şi-apoi să ningă mult ca-n fraţii Grimm, Şi sub zăpezi de bronz să ne iubim. Adrian Paunescu
Posted on: Wed, 31 Jul 2013 10:14:56 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015