“Când viaţa devine junglă, îşi cere dreptul la fiare. De aceea, poate, uneori uităm să fim buni. Uităm să zâmbim…….! Cuprinşi sub avalanşe de necazuri şi tristeţi, cu greu mai găsim drumul spre bucuria adevărată. Amărăciunile lovesc fără milă, rănile nu mai au timp să se cicatrizeze, iar o reacţie aproape firească de autoapărare ne face să ne ridicăm, la repezeală, ziduri ciudate în jurul sufletelor parcă prea des lovite, în speranţa că măcar aşa ne vom găsi protecţia în faţa suferinţelor de tot felul. Trecem mereu pe lângă dureri care nu încetează, pe lângă tristeţi umblătoare sau vise răstignite, dar ne facem a nu le băga în seamă şi le lăsăm cu nonşalanţă să se strivească de zidurile pe care le-am ridicat în jurul nostrum. Poate că încă nu e prea târziu să înţelegem că omenia nu este, nici pe departe, ceva ruşinos, ci dimpotrivă, o stare înălţătoare, de la care mulţi dintre noi prea uşor se abat.” (Cu sufletul în palmă - Daniel Grosu)
Posted on: Fri, 19 Jul 2013 06:29:48 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015