DE CE ACEASTĂ LEGE ŞI DE CE ACUM ? Legea Ponta ne enumeră la începutul acesteia, principiile care stau la baza acordării măsurilor pentru finalizarea procesului de restituire, astfel : "a)principiul prevalentei restituirii in natura; b) principiul echitatii; c) principiul transparentei procesului de stabilire a masurilor reparatorii; d) principiul mentinerii justului echilibru intre interesul particular al fostilor proprietari si interesul general al societatii." La o primă lecturare a legii, observăm că primul principiu este încălcat de prevederile art. 1 alin. (2) din prezenta lege "(2) In situatia in care restituirea in natura a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist nu mai este posibila, singura masura reparatorie in echivalent care se acorda este compensarea prin puncte" În ceea ce priveşte cel de-al patrulea principiu, poate fi considerat himeric, prin prisma celor ce urmează a fi redate mai jos. Vom constata atâtea piedici în calea unei restituiri reale, încât fiecare va realiza că această lege a fost creată doar pentru a da bine la CEDO, având în vedere soluţia pronunţată de CEDO, în speţa Atanasiu şi alţii vs România şi prin care obligă România la reglementarea definitivă a problemei privind restituirea imobilelor naţionalizate, până la 7 aprilie 2013. În fapt, cei care au fost deposedaţi, nu vor reuşi nici de această dată să îşi vadă dreptatea cu ochii. Dar să revenim..... Din punct de vedere tehnic, ne confruntăm cu o înşiruire de termene foarte scurte, termene care îl ameţesc şi pe cel mai bun jurist (art. 5 – termen de 30 de zile, respectiv de 15 zile); (art. 6 – termen de 180 de zile, de 30 de zile, de 60 de zile); art. 9; art. 10 şi, abia la art. 11 primim un termen final - "Comisiile locale si judetene de fond funciar sau, dupa caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucuresti au obligatia de a solutiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile in posesie si de a elibera titlurile de proprietate pana la data de 1 ianuarie 2016." În concluzie, vor mai trece încă 2 ani şi 9 luni pentru a se finaliza procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, începută din anul 1991. Şi aici, venim şi ne întrebăm, de ce este necesară o perioadă de timp pentru inventarierea terenurilor, când acest inventar trebuia să existe la nivelul fiecărui u.a.t. ? Conform prevederilor art. 122 din Legea nr. 215/2001 - "Toate bunurile aparţinând unităţilor administrativ teritoriale sunt supuse inventarierii anuale". De ce se impune specialist autorizat în comisia de inventariere, pe lângă reprezentantul oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară (art. 5 alin. (2) lit. d) şi art. 1 alin. (7) din norme), care poate fi angajat doar în baza unui contract de prestări servicii ? Oare pentru că cineva trebuie să îşi tragă "dreptul" din banii publici, având în vedere modificările aduse O.U.G. nr. 34/2006 – art. 19, prin care s-a mărit plafonul pentru achiziţia directă de prestări servicii, până la 30.000 euro ? Încă o cheltuială, în plus, din banii publici.... Dar să nu uităm de măsurile în regim de urgenţă redate la art. 34 şi 35, dar fără de prea mare ajutor, şi de care, cu siguranţă, se va profita, conducând la transformarea excepţiei în regulă. Surpriza vine o dată cu punerea la bataie a islazului comunal, care până acum, a fost exceptat de la terenurile care fac obiectul retrocedării. Desfiinţarea islazurilor, (bineînţeles, prin referendum) a fost subiectul multor discuţii de-a lungul timpului, evocându-se întotdeauna, atât avantajele, cât şi dezavantajele acestui fapt. Lipsa unui islaz ar conduce la înfometarea masivă a populaţiei, a cărei subzistenţă depinde de creşterea animalelor, fapt des întâlnit în localităţile slab dezvoltate. Dar, păstrarea acestor islazuri ar trebui făcută în anumite condiţii – o situaţie clară a terenurilor cu această destinaţie, la nivelul fiecărui u.a.t.; - cunoaşterea şi trasarea limitelor de hotar a islazurilor pentru a elimina însuşirea abuzivă a unor suprafeţe din acestea de către proprietarii terenurilor învecinate, aflaţi, întotdeauna, în cârdăşie cu primarii u.a.t.-urilor respective, mergând, totul pe principiul – câştigi tu primare, câştig şi eu, u.a.t. pierde întotdeauna, mai exact comunitatea. Organizarea referendumului pentru desfiinţarea islazului comunal presupune, bineînţeles, cheltuieli suplimentare la bugetul local, care şi, aşa, în majoritatea localităţilor din mediul rural este gâtuit, datorită managementului prost aplicat de primari. Bineînţeles, ni se prezintă şi o altă variantă pentru cei care nu îşi pot primi drepturile în natură, "ingenioasa "compensare prin puncte. În acest sens, ni se prezintă o comisie, care va fi în subordinea Cancelariei Primului-ministru, şi al cărei preşedinte este preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor – acea autoritate care de la înfiinţate şi până în prezent a acţionat pentru interesele personale ale angajaţilor săi, iar nu pentru cele ale amărâţilor care au trebuit să îşi caute dreptatea prin instanţele de judecată sau pe la CEDO, asta, dacă nu au murit între timp. Această comisie va lucra pe baza legii şi a unui regulament care va fi aprobat de prim-ministru, şi, astfel, vedem cum încă o dată politicul acaparează instituţii ce ar trebui să vegheze la respectarea drepturilor şi a intereselor cetăţenilor. Legea nu face nici o încadrare cu privire la anumite situaţii de conflicte de interese sau incompatibilităţi privind membrii Comisiei, astfel încât ne întrebăm – ce garanţie a imparţialităţii ne oferă legea, atât timp cât membrii Comisiei sunt oameni numiţi în funcţie pe criterii politice ? Evaluarea terenului care nu poate fi restituit în natură are loc în baza prevederilor art. 21 alin. (6) "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi de catre Secretariatul Comisiei Nationale si se exprima in puncte. Un punct are valoarea de un leu.", un mod de calcul, clar, în defavoarea proprietarului, deoarece se cunoaşte faptul că preţul de pe piaţa liberă este mai mare decât cel stabilit de grila notarială.În acelaşi timp, dreptul de proprietate se transformă într-un drept teoretic, sub forma unui act administrativ, nici măcar cu titlu de creanţă asupra statului. Ceea ce încalcă dipoziţiile de drept comun – art. 6 C.civil "legea civilă nu are putere retroactivă", este prevederea art. 22 "Prin exceptie de la procedura de evaluare prevazuta de art. 21 alin. (6) si (7), Secretariatul Comisiei Nationale analizeaza dosarele care contin decizii emise in temeiul art. 6 alin. (4) si art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si propune Comisiei Nationale validarea sau invalidarea masurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entitatii investite de lege", în baza căruia Comisia îşi arogă dreptul de a hotărî aplicarea retroactivă a legii. Astfel, această Comisie poate hotărî invalidarea unor decizii administrative emise în baza unor dispoziţii legale în vigoare la acel moment, iar criteriile de invalidare lipsesc cu desăvârşire. Si, uite aşa devine perfect legal abuzul şi samavolnicia. Totodată, Comisia are puterea de a converti titlurile de valoare nominală emise de Min. Finanţelor şi nevalorificate, prin decizie de compensare – art. 23 alin. (1) "(1) Titlurile de valoare nominala emise de Ministerul Finantelor Publice in temeiul art. 30 din Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi si nevalorificate in cadrul unei oferte de capital disponibil emise in temeiul Hotararii Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare, se convertesc prin decizia de compensare a Comisiei Nationale, dupa parcurgerea procedurii prevazute de art. 21 alin. (5)"; astfel încât se desfiinţează şi ultima garanţie pe care o deţinea fostul proprietar, în recunoaşterea dreptului de proprietate, care se vede metamorfozat din posesor de titlu de creanţă reală asupra statului în posesor de puncte. Cu alte cuvinte, proprietatea în România este garantată sau nu ? Proprietarul – posesor de puncte, nu le va putea vinde sau transforma în bani, în schimb este obligat să participe la o licitaţie publică naţională, începând cu 1 ianuarie 2016 – art. 27 alin. (1), care se va organiza "saptamanal la sediul central al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara si se desfasoara in regim de videoconferinta" – art. 27 alin. (2), participarea fiind posibilă numai sub condiţia înscrierii prealabile – art. 27 alin. (3) , constrângându-l pe proprietar la exercitarea dreptului de proprietate, în anumite condiţii, care devin imposibil de îndeplinit de către o persoană în vârstă, bolnavă sau incapabilă, să se deplaseze la sediul ANCPI, în vederea participării la o procedură pe care oricum nu o înţelege. Dispoziţiile relevate în continuare de lege reflectă absurdul juridic – înscrierea unui drept de proprietate în cartea funciară în baza unui proces-verbal de adjudecare – art. 29 şi art. 30 "Persoanelor adjudecatare de imobile in cadrul licitatiilor li se elibereaza, in termen de 10 zile, un proces-verbal de adjudecare, care se transmite Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara in vederea inscrierii in cartea funciara. Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara finalizeaza inscrierea in cartea funciara in termen de 60 de zile de la primirea proceselor-verbale de adjudecare." Cinismul şi insolenţa ating cote maxime prin prevederile art. 31 alin. (1) şi (2) - "(1) In termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, detinatorul poate opta pentru valorificarea punctelor si in numerar. (2) In aplicarea alin. (1), detinatorul poate solicita, anual, dupa 1 ianuarie 2017, Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor emiterea unui titlu de plata pentru cel mult 14% din numarul punctelor acordate prin decizia de compensare si nevalorificate in cadrul licitatiilor nationale de imobile. Ultima transa va reprezenta 16% din numarul punctelor acordate", când constatăm că contravaloarea în bani a punctelor oferite în compensare pentru imobilele preluate abuziv, se va face în tranşe de 14 % între anii 2017-2024 !!!!!!! Comparativ să trecem în revistă câteva citate din soluţia dată de CEDO în speţa "Atanasiu şi alţii vs România", speţă care "a stat la baza acestei legi". "Curtea trebuie să se convingă că limitările implementate nu restrâng accesul oferit individului într-un asemenea mod sau într-o asemenea măsură încât dreptul să fie încălcat în însăşi substanţa lui. " "În această privinţă, trebuie reamintit faptul că scopul Convenţiei este să protejeze nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete şi efective". "Noţiunea "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât şi valori patrimoniale, inclusiv creanţe, în baza cărora un reclamant poate pretinde că are cel puţin o "speranţă legitimă" de a obţine beneficiul efectiv al unui drept de proprietate". "Curtea ia act cu interes de propunerea avansată de Guvern în planul său de acţiune ce vizează stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative. O astfel de măsură, cu condiţia să fie realistă şi dublată de un control jurisdicţional efectiv, ar putea avea un impact pozitiv asupra eficienţei mecanismului de despăgubire... Plafonarea despăgubirilor şi eşalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foştilor proprietari şi interesul general al colectivităţii." Concluzionăm faptul că pentru guvernul actual susţinerile lui CEDO au avut o cu totul altă conotaţie, atribuind acestui proces al despăgubirilor, o lege care încalcă grav dreptul de proprietate, în substanţa sa, limitându-l la un drept teoretic, iluzoriu, astfel încât un imobil revendicat va ajunge să fie evaluat în 2013, la o valoare mult mai mică decât cea a pieţii, şi convertit în bani tocmai în 2024, fără a se aplica o actualizare a inflaţiei, o altă prevedere lipsă din acest act normativ. Şi astfel, suntem martorii situaţiei în care un Guvern nu mai are respect faţă de Constituţia ţării, legislaţia în vigoare şi faţă de cetăţenii României, dintre care, din nefericire, o parte, mai ieri i-au votat, cu încrederea, că vor aduce această ţară la nivel european. Hotărârea CEDO a fost transpusă în legea românească într-un mod diform, luându-se din context doar ceea ce conduce la promovarea intereselor actualei conjuncturi politice. Guvernul Ponta nu numai că şi-a angajat răspunderea pe o lege care încalcă norme juridice şi de morală, dar aruncă povara privind plata tranşelor de despăgubiri pe umerii următoarelor guverne. Putem spune că această lege, aşa cum a fost elaborată şi adoptată, în scopul restituirilor imobilelor preluate abuziv, este ea însăşi un abuz şi o nouă confiscare a bunurilor.
Posted on: Mon, 30 Sep 2013 06:16:01 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015