DECLARAŢIE POLITICĂ Drama copilului ucis de câini: mortul e de vină! La o săptămână de la tragedia din Capitală, când un suflet nevinovat de patru ani a plătit cu viaţa din cauza nepăsării autorităţilor abilitate şi a ignoranţei unor aşa-zis asociaţii „iubitoare de câini”, problema gestionării câinilor fără stăpân a rămas nerezolvată. Primăria dă vina pe asociaţiile pentru protecţia animalelor, acestea arată cu degetul spre autorităţi! Ca de obicei în România, mortul e de vină, iar cei care trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru drama familiei Anghel stau bine-merci în funcţii şi „veghează” la liniştea populaţiei care i-a ales să nu facă nimic. Toată lumea ştie că din bugetele naţionale şi locale se alocă anual sume imense pentru rezolvarea problemei câinilor comunitari, dar este evident că banii au fost folosiţi în cu totul alte scopuri decât cele de destinaţie, respectiv diminuarea numărului câinilor fără stăpân. A trebuit acum să moară un copil (şi, după cum ştiţi, nu este singurul caz) pentru ca responsabilii de destinele acestei ţări să reacţioneze. Au reacţionat însă tardiv şi doar la nivel declarativ, deoarece în practică, adică pe străzile României, câinii continuă să semene teroare şi teamă. Sunt mii de sesizări ale cetăţenilor din această ţară, indiferent de localitate, fie ea oraş sau ultimul sătuc, dar problema câinilor continuă să fie una nerezolvabilă. Toţi primarii cunosc situaţia, dar cred că s-a împământenit ideea nefirească de a nu cumva să-i „supărăm” pe aşa-zişii iubitori de animale. Mai bine ne ascundem după deget sau devenim părtaşi la „golăniile” unora care au tot felul de ONG-uri, fundaţii şi asociaţii dubioase şi poate ilegale, dar care dispun de sume colosale pentru „hrană şi adăposturi pentru câinii comunitari”. Inclusiv asociaţia responsabilă de moartea acelui copil nevinovat s-a dovedit că nu există în realitate! Adevărul adevărat din ultimii 23 de ani arată că autorităţile locale din oraşele României nu au reuşit să colaboreze activ cu ONG-urile care se ocupă de adopţiile câinilor comunitari, astfel încât numărul românilor care ajung la spital muşcaţi de maidanezi este în continuă creştere. Când însă se ajunge la moartea unor copii nevinovaţi, care ar fi putut constitui mlădiţe ale viitorului României, cred că nimeni nu are scuze, nimeni nu e exonerat de vina de a perpetua până la paroxism această situaţie incredibilă. Niciunde în lume nu vezi câini vagabonzi pe străzi. Doar la noi. Pe plajă, în vârful munţilor, în parcuri, lângă şcoli şi grădiniţe, peste tot câini şi haite întregi. Cum Dumnezeu să progresăm, să avem o imagine pozitivă în lume, să atragem turişti, dacă tot ce e mai frumos în această ţară este înconjurat de câini hămesiţi, aproape sălbatici. Înrăirea acestor animale cred că este direct proporţională cu două aspecte. În primul rând, oamenii din această ţară s-au înrăit la rândul lor, pe fondul crizei, sărăciei, a disponibilizărilor şi a nivelului de trai în continuă scădere din ultimii ani. În al doilea rând, creşterea numărului românilor săraci, dar şi a celor care nu mai aruncă mâncarea ca pe vremuri, a condus la înfometarea drastică a câinilor fără stăpân, care, spun cunoscătorii, fac eforturi disperate de a-şi găsi hrana zilnică. În acest condiţii, nu este de mirare că animalele s-au transformat în adevărate sălbăticiuni, din câini în lupi aproape, iar orice vietate, chiar şi copiii, poate fi un potenţial „ospăţ”. Asta se întâmplă în România europeană a anului 2013, într-o ţară cu pretenţii de democraţie occidentală! Există multe asociaţii care pregătesc câinii de pe străzi pentru adopţie, aceştia trebuind să fie deparazitaţi şi educaţi. Pe fondul faptului că autorităţile locale nu s-au implicat suficient în găsirea unor spaţii pentru câinii comunitari, s-a ajuns la un ping-pong între acestea, la un fel de „suveică”, după cum s-a recunoscut oficial în ultimele zile. ONG-urile luau câinii sterilizaţi din adăposturile primăriilor şi îi aruncau din nou în stradă, chipurile pentru a suplini numărul insuficient de locuri. În acelaşi timp însă, asociaţiile primeau banii cuveniţi pentru operaţiunile de gestionare a câinilor fără stăpân, sume imense din contribuţiile la stat ale românilor îmbogăţind oameni care nu făceau nimic pentru rezolvarea situaţiei. În opinia mea, cei care nu şi-au făcut treaba şi au profitat de pe urma acestei afaceri trebuie să fie traşi la răspundere şi aspru pedepsiţi, atât pentru banii încasaţi degeaba, cât şi pentru imaginea deplorabilă creată asupra tuturor ONG-urilor, inclusiv a celor puţine care au at dovadă de corectitudine şi şi-au dus misiunile la bun sfârşit. Ce dovadă mai grăitoare de ipocrizie putem avea când o vedem pe responsabila ONG-ului care deţinea câinele ucigaş cum râdea ca proasta, iertaţi-mi exprimarea, şi spunea că nu are nici o vină pentru moartea copilului, că aşa trebuia procedat, că aşa era convenţia, că era un compromis, ş.a.m.d.... Am cerut public primului-ministru să dispună un control riguros şi responsabil, care să verifice organizaţiile care se ocupă de gestionarea câinilor fără stăpân, iar cele dovedite în ilegalitate să fie trase la răspundere şi să plătească. Consider că nu avem nevoie de dezbateri suplimentare, nici de vreun referendum, pentru a rezolva această problemă delicată. Autorităţile trebuie să ia măsuri dure, să taie în carne vie, să stârpească odată pentru totdeauna câinii de pe străzi. Le cer acest lucru şi în calitate de parlamentar şi de mamă, deoarece cred că tragediile de până acum au fost suficiente. Deputat PP-DD de Giurgiu, 10 septembrie 2013 Liliana CIOBANU
Posted on: Tue, 10 Sep 2013 13:48:20 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015