DUHUL SFANT Este important ca oamenii credincioşi să recunoască importanta Duhului Sfânt în planul de răscumpărare al lui Dumnezeu. Mulţi creştini nu au idee ce diferenţă ar fi fost dacă nu era Duhul Sfânt în lume. Fără Duhul Sfânt nu ar fi existat nici creaţie, nici univers, nici neamul omenesc (Gen. 1:2; Iov 33:4). Fără Duhul Sfânt nu ar fi existat nici Biblia (2Petru 1:21), nici Noul Testament (Ioan 14:26), nici puterea de vestire a Evangheliei (Fapte 1:8). Fără Duhul Sfânt nu ar fi existat nici credinţă, nici nastere din nou, nici sfintenie si nici creştini în lume . Această lucrare examinează personalitatea duhului sfânt determinată de numele care I se atribuie. 1. Natura Duhului Sfânt. a) Divinitatea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este a treia persoană a Trinitătii vesnice, co-egală, co-eternă si co-existentială cu Tatăl si Fiul. Misiunea Sa este de a convinge omul, dar si de a descoperi credinciosului pe Fiul si pe Tatăl. De la glorificarea Domnului Iisus Hristos, Duhul Sfânt, în toate lucrările Sale glorioase, lucrează prin toţi cei care cred în Tatăl prin Fiul. De aceea, era în care trăim este cunoscută ca era Duhului Sfânt. Cea dintâi mentiune a Duhului Sfânt în Biblie o găsim în Geneza 1:2: „Si Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor”. Divinitatea Duhului Sfânt nu este atât de uşor de stabilit ca divinitatea Tatălui si a Fiului. S-ar putea spune foarte bine că divinitatea Tatălui este pur si simplu presupusă în Scriptură, cea a Fiului este afirmată si argumentată, în timp ce cea a Duhului Sfânt trebuie dedusă din diversele afirmatii indirecte care se găsesc în Scriptură [2]. Din punct de vedere istoric, arienii, priveau Duhul Sfânt ca pe o putere care venea de la Dumnezeul Cel vesnic, dar aceste grupuri au fost întotdeauna considerate eretice de către biserica ortodoxă. Chiar Biblia îl numeste pe Duhul Sfânt, Dumnezeu. În Marea Trimitere, Isus plasează în mod clar Duhul Sfânt pe aceeasi pozitie cu Tatăl si Fiul. El a spus că Duhul are aceeasi autoritate ca si Tatăl si Fiul. Câteva versete din Vechiul Testament enuntate de Domnul, sunt mentionate în Noul Testament ca si când ar fi fost scrise de Duhul Sfânt. În sensul acesta găsim următoarele pasaje: Isaia 6:8-10 comp. Fapte 28:25-27; Exod 16:7 comp. Evrei 3:7-9. Putem vedea că Duhul Sfânt este Dumnezeu si datorită faptului că El îndeplineste o lucrare pe care numai Dumnezeu o poate face. Duhul Sfânt a creat cerurile si pământul din voinţa Domnului (Gen.1:2; Iov 26:13). El a înviat morţii (Rom. 1:4; 6:11); a făcut ca oamenii să se nască din nou (Ioan 3:5-7); a dovedit lumea vinovată (Ioan 16:8) si a izgonit diavolii (Mat. 12:28). În afara acestor dovezi, Duhul Sfânt posedă toate atributele lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu este vesnic, atotstiutor, atotputernic si omniprezent – si Duhul Sfânt este toate acestea (Evr. 9:14; 1Cor. 2:10; Luca 1:35; Ps. 139:7,8) b) b) Personalitatea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt nu este o forţă, o putere sau o influentă a unei persoane. El este o Fiinţă care posedă un corp spiritual la fel ca Dumnezeu Tatăl. Nu posedă carne si oase (Luca 24:39) spre a putea fi văzut (Ioan 1:18). Cu ocazia botezului în apă al Domnului Isus, s-a arătat deasupra Iordanului în mod trupesc, ca o persoană distinctă de Tatăl si Fiul, luând forma unui porumbel (Luca 3:22). Duhul Sfânt posedă un nume personal. Articolul hotărât „l” de la urmă, vine să accentueze caracterul absolut personal. El nu este un „Duh Sfânt”, ca si când ar fi vorba de o simplă putere a divinitătii, sau energie oarecare a Dumnezeirii. Duhul Sfânt posedă însusiri personale ca ratiune (Rom. 8:27; Ioan !6:13; Fapte 4:31), sentimente (Efes. 4:10; Fapte 5:3; Evr. 10:29) si voinţă (1Cor. 12:11; Fapte 16:6,7; Apoc. 2:7), cu ajutorul cărora El este capabil – ca orice persoană – să judece, să iubească si să ia o decizie de sine stătătoare [4]. 2. Lucrarea Duhului Sfânt. În Vechiul Testament, Duhul Sfânt s-a ocupat de poporul mesianic. În Noul Testament, Duhul Sfânt se ocupă atât de poporul Sfânt al Bisericii lui Dumnezeu, cât si de credinciosii individuali care compun această Biserică. În lumina Sfintelor Scripturi, în actuala Dispensaţie, Duhului Sfânt i se atribuie patru lucrări de bază: Convinge pe păcătoşi de păcatul lor, determinând pocăinţa lor (Ioan 16:8-11) Produce nasterea din nou, schimbând caracterul si mentalitatea credinciosilor care s-au căit de păcate (Ioan 3:5-8) Botează pe cei care s-au născut din nou, adâncind experienta lor spirituală (F.A. 1:5) Sfinţeşte pe deplin pe toţi cei care I se predau (1Cor. 6:19) Pe lângă acestea Duhul Sfânt este cel care rânduieste slujitori în Biserică (Efes. 4:11) si Cel care echipează pentru lucrare (1Cor. 12:8-11). Capitolul 2 – Denumirile Duhului Sfânt. În Sfânta Scriptură găsim numeroase denumiri si simboluri ale Duhului Sfânt. Atât simbolurile cât si denumirile în cea mai mare parte au continut descriptiv evidentiind divinitatea, atributele si lucrările Duhului Sfânt. Dintre toate denumirile cu care Duhul Sfânt e numit în Sfânta Scriptură în această lucrare vor fi prezentate 18 denumiri împărţite în trei categorii. 1.Nume care descriu divinitatea Duhului Sfânt. a. Duhul. Denumirea apare în următoarele pasaje: Matei 4:1; Marcu 1:10; Luca 4:1 si Ioan 3:3-8. terminologia vine din ebraicul ruah care semnifică vânt, suflare, putere, spirit si din grecescul pneuma = suflare, vânt, spirit, fiinţă spirituală. Acest nume evidentiază natura spirituală a Duhului Sfânt. Duhul este invizibil ca vântul si imaterial b. Duhul Sfânt (Luca 11:13; Isaia 63:11). Acest nume apare întotdeauna în relatie cu Tatăl si cu Fiul. Sigur că numele apare si izolat dar niciodată când ne sunt prezentate împreună cele trei persoane din Trinitate, Duhul nu e numit cu un alt nume. Printre cei trei membri ai Sfintei Treimi, Duhul Sfânt are în special functia de sfintenie si puritate, după cum o indică si numele Său. Duhul Sfânt este puterea care aduce sfintenie si puritate credinciosilor. Duhul este sfânt în Sine Însusi si produce sfintenie si în credincioşi [6]. c. Duhul lui Dumnezeu (1Cor. 2:11; 3:16). Această denumire precizează relaţia dintre Duhul si Dumnezeu în sensul apartenentei (al lui Dumnezeu) dar si în sensul naturii si originii (e Dumnezeu si de la Dumnezeu). Biblia mai numeste Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu si pentru că Dumnezeu lucrează prin Duhul Sfânt, chemând păcătosii la Isus Mântuitorul (Ioan 6:44), revelând adevărul (Mat. 11:25) si călăuzind credinciosii (Rom. 8:14) Acest nume indică: relatiile directe cu Dumnezeu Tatăl; este reprezentantul Dumnezeirii pe pământ; este Organul executor al Dumnezeirii; îndeplineste voia lui Dumnezeu. d. Duhul lui Hristos (Rom. 8:9; Filip.1:19; 1Pet. 11:11). Denumirea descoperă relaţia dintre Duhul Sfânt si Fiul. Duhul e Duhul lui Isus în sensul că Duhul care a locuit în Isus si a instrumentat toate minunile este acelasi cu Duhul care locuieste în noi. Alteori se mai numeste „Duhul Fiului Său” (Gal. 4:6) sau „Duhul Domnului” (Fapte 5:9; 8:39). Duhul Sfânt poartă si acest nume deoarece este trimis în numele Domnului Isus Hristos (Ioan 14:26), este trimis de Însusi Domnul (Ioan 15:26) si Îl glorifică pe Domnul Isus Hristos (Ioan 16:14) [8]. e. Domnul (2Cor. 3:17). Aici este evidentiată natura divină a Duhului Sfânt, precum si faptul că are toate prerogativele divine inclusiv domnie. 2.Nume care descriu atributele Duhului Sfânt. a. Duhul adevărului (Ioan 14:17; 16:13; 1Ioan 4:6). La fel cum Dumnezeu Tatăl este dragoste unul din atributele Duhului este adevărul. În natura Sa Duhul Sfânt este adevărul. El nu duce pe nimeni în rătăcire si nu minte pe nimeni, ci inspiră la adevăr fiind în opoziţie cu „duhul rătăcirii” (1Ioan 4:6). El posedă, dezvăluie, conferă, atestă, apără adevărul si conduce în adevăr [9]. b. Duhul sfinteniei (Rom. 1:4). Caracterul Duhului este sfintenia si El locuieste acolo unde este sfintenia. Lucrarea Duhului Sfânt este sfintirea si El locuieste unde este sfintirea. c. Duhul puterii (2Tim 1:7). Atenţia este atrasă asupra atotputerniciei Duhului Sfânt. El este un duh de putere ceea ce înseamnă că cei în care locuieşte Duhul nu mai trebuie să fie slabi. d. Duhul dragostei (2Tim. 1:7; Rom. 15:30). Dumnezeu este dragoste (1Ioan 4:8). Duhul Sfânt este Duhul lui Dumnezeu, deci este si Duhul dragostei. Dacă Duhul este Duhul dragostei înseamnă că acolo unde e El este dragoste. e. Duhul înţelepciunii (Efes. 1:17). Expresia mai înseamnă si „duh al unei mintii sănătoase”, o minte care nu se tulbură niciodată (Dostoievski). Versetele din Isaia 11:2; 61:1,2 se referă la Duhul care era peste Isus: duh de înţelepciune, de pricepere, de sfat, de tărie si de cunoştinţă de Domnul. Înţelepciunea si cunoştinţa lui Hristos, rezultă din umplerea Sa cu Duhul. „Înţelepciune si pricepere” se referă la capacităţile intelectuale si morale; „sfat si tărie”, se referă la puterea de organizare, de iniţiere si de a duce la bun sfârşit; „cunoştinţă si frică de Domnul” înseamnă cunoasterea voii adevărate a lui Dumnezeu si determinarea de a duce la bun sfârşit indiferent de sacrificiu. Aceste daruri sunt rezultatele lucrării Duhului Sfânt într-o inimă sinceră [10]. f. Duhul profeţiei (Apoc. 19:10). Atenţia este îndreptată asupra omişcienţei Duhului care prin profeţie descoperă tainele trecutului, prezentului si viitorului. g. Nume care descriu lucrarea Duhului Sfânt. h.. Există o serie de denumiri ale Duhului Sfânt care descriu lucrările pe care Duhul le face. Este cunoscut obiceiul ebraic de a denumi o persoană si prin prisma lucrurilor pe care le face. i. Duhul harului (Zah. 12:10; Evr. 10:29). Duhul e considerat Duh al harului în sensul că El descoperă harul lui Dumnezeu adus de Domnul Isus. Duhul administrează harul lui Dumnezeu, aplicând si realizând mântuirea lui Dumnezeu. j. Duhul credinţei (2Cor. 4:13). După ce descoperă harul, Duhul aduce si credinţa în harul descoperit. Mântuirea este posibilă numai în urma credinţei adusă de Duhul credinţei. k. Duhul de viată (Rom. 8:2). Dăruind credinţa, duhul aduce si viata, adică El este agentul naşterii din nou. Spiritul uman primeşte viată din Dumnezeu prin Duhul Sfânt si astfel omul duhovnicesc biruieşte legea păcatului si a morţii. l. Duhul de înfiere (Rom. 8:15). Prin credinţă suntem născuţi din nou si în acel moment Duhul lucrează în noi făcând reală înfierea adusă prin moartea si învierea Domnului Isus. Numai poziţia de fiu ne dă dreptul la făgăduinţe, deci si dreptul de a cere botezul Duhului Sfânt (Luca 11:11). m. Duhul făgăduinţei (Efes. 1:13). Duhul Sfânt este împlinirea promisiunilor lui Hristos de a trimite Mângâietorul, si deci El este Duhul făgăduinţei. De asemenea Duhul Sfânt confirmă si îi garantează credinciosului că toate promisiunile făcute lui se vor împlini în totalitate n. Mângâietorul (Ioan 14.16,17). Duhul mai e numit si Mângâietorul accentuându-se astfel lucrarea Lui de îmbărbătare si încurajare în viata credincioşilor. Duhul aduce nădejde, bucurie si pace. Prezenta Duhului Sfânt este prezenta lui Isus si plinătatea Duhului Sfânt este plinătatea lui Isus. O asemenea binecuvântare minunată este o experienţă supranaturală si miraculoasă, care nu poate fi descrisă în cuvinte . o. Duhul slavei (1Pet. 4:14). Ce este slava? Slava în înţelesul Scripturii înseamnă caracter. Duhul Sfânt este Cel care modelează un caracter strălucitor în credincios (2Cor. 3:18). Duhul Sfânt e foarte activ în realizarea mântuirii. Domnul Isus face posibilă mântuirea iar Duhul Sfânt o aplică în viata noastră. Întâi se descoperă harul lui Dumnezeu, apoi ne dă credinţa să primim acest har, în urma credinţei pune în noi viata si ca urmare devenim copii ai lui Dumnezeu prin lucrarea de înfiere a Tatălui. Odată deveniţi copii ai lui Dumnezeu beneficiem de făgăduinţele Tatălui si de lucrarea mângâierii si desăvârşirii în umblarea cu Dumnezeu. Dumnezeu nu este departe de noi. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeul triunic vine aproape de noi, atât de aproape încât în realitate El intră în fiecare credincios. Acum El are cu noi o si mai mare intimitate decât cu ocazia întrupării. Prin lucrarea Duhului, El a devenit cu adevărat Emanuel, „Dumnezeu este cu noi” Lauda, Slava si Marire Duhului Sfant in veci amin
Posted on: Sat, 22 Jun 2013 06:29:26 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015