DUMINICA, VERSURI PENTRU CEI MICI Viaţa-i foc, un mânz ce-aleargă Ceru-acum parcă fumează Dintr-o pipă neştiută Se înghesuie-n scântei Chiar şi frunza de cucută. Vântu-ajută cu-a lui greblă, Pune resturi şi cotoare În movila care arde Ca-ntr-o sobă cu fumare. L-am întrebat pe bunicul Cum de mătură-n ogradă, Mi-a răspuns că iarna vine Într-o hlamidă curată. Nu vrea să îşi murdărească Fulgii albi croiţi cu dungi, N-are schimburi de rezervă, Nu poate umbla-n papuci. Dar doreşte friguroasa Să primească zi şi noapte Primăvara în rochiţe De ghiocei decoltate. Atunci fum n-o să mai fie, Doară păsări pe sub nori Vor saluta toţi copiii De cum vin primii cocori. Ceru-şi va spăla obrazul Cu rouă de flori maşcate, Va împodobi feeric Şi oraşe dar şi sate. Îşi va schimba şi costumul Vara în sezon la mare, Va vopsi cu bronz văzduhul Pentru păsări cântătoare. Iată-aşa trec anotimpuri Şi trec anii peste noi, Viaţa-i foc, un mânz ce-aleargă Către Domnu-n pas vioi!
Posted on: Sun, 10 Nov 2013 08:59:05 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015