Daca parasim cartierul Cetate si trecem podul Decebal de peste Canalul Bega, intram in cartierul Fabric, strajuit in dreapta de vechea poarta a parcului Poporului si in stinga de Baile Neptun (Palatul Neptun - fosta casa Laszlo Szegely, "Baile Hungaria") care au fost construite in 1913-1914 de catre arhitectul Laszlo Szegely. Acest cartier, la sfirsitul secolului trecut, avea mai multa populatie decat cartierul Cetate. Numele si l-a primit de la numeroasele fabrici care functionau in cartier. Aici s-au construit si lacase de cult, Biserica Romano-Catolica in 1765, iar cea Greco-Catolica in 1774. Edificiile ce se insiruie de la Baile Neptun pana in Piata Traian, sunt considerate printre cele mai frumoase ale orasului. Fabric (sau Fabrică, în germană Fabrikstadt, maghiară Gyárkülváros) este unul dintre cele trei cartiere istorice din Timişoara, alaturi de Cetate si Iosefin. Numele său provine de la fabricile care s-au construit aici încă de la apariţia sa. Dezvoltarea cartierului a avut loc pe ruinele fostului cartier Palanca Mare, distrus anterior aproape în totalitate de un mare incendiu. In linii mari, se poate aprecia limitele cartierului ca fiind: la Sud Fabrica de Bere (construită odată cu cartierul, în 1718), la Nord locul pe care astăzi se găseşte Gara de Est, în vest Uzina de apă, iar în Est , Baile Neptun. In timpul guvernării contelui Florimund de Mercy, Fabricul a trecut printr-o dezvoltare fără precedent, unindu-se în doar 12 ani cu Cetatea Timişoarei, devenind un cartier al acesteia. Dezvoltarea economică a fost favorizata de învecinarea cu cetatea, cat si sistemului de canale ce strabatea cartierul. Canalizarea realizata de contele de Mercy, pe lângă ca a ajutat la asanarea fostelor mlaştini ale Palancăi, a indeplinit rolul de liant cu teritoriile vestice ale actualei Serbii, aflate în acele vremuri tot sub ocupaţie Habsburgică, şi mai mult, prin intermediul Tisei şi Dunării a conectat cartierul la reţeaua fluvială europeană. Cartierul a fost separat de Timişoara, dar mai târziu a fost încorporat, devenind parte a orasului. Fabricul dateaza dn 1718, când o parte din populaţia româno-sârba din cartierul Palanca Mare s-a mutat aici pentru a respecta cerinţele militare de reconstrucţie a noii cetăţi. Fabricul a fost recunoscut pentru manufacturile sale, bresle si mestesugari. Râul Bega avea numeroase ramificații de mici canale navigabile care strabateau Fabricul si erau pline de mori și poduri. Acest fapt a facilitat transportul mărfurilor pe Canalul Bega și a favorizat aparitia unei industrii puternice și variate. Au înflorit breslele cizmarilor, papucarilor, șelarilor, cojocarilor, dogarilor, pescarilor, ale brutarilor, măcelarilor, peruchierilor sau croitorilor. Până în 1880 aici existau opt mori cu nume de sfinți ce măcinau anual peste 2500 de tone de grâu. Pe la jumatatea secolului 19, in jurul anului 1850, peste jumătate din populaţia Timişoarei trăia în acest cartier. Dacă"Cetatea" a fost şi rămâne punctul de referinta al elitei oraşului, Fabricul era cartierul "timişoreanului de mijloc". Parcursul istoric al cartierului Fabric a fost influenţat direct de râul Bega. Până în 1907, prin Fabric curgeau mai multe canale ale raului Bega, lăsate intenţionat necanalizate ca nişte braţe naturale ale râului, şi chiar au mai fost săpate alte câteva suplimentare. La 1907-1910 canalele au fost acoperite, unele au devenit străzi, motiv pentru care Fabricul are o structură stradalăincomparabil mai dezordonată decat celălalte cartiere. Fabricul s-a dezvoltat ca o suburbie în afara cetăţii, dar nu în imediata apropiere, deoarece trebuia respectată limita de 950 metri impusă de administratia militara a cetăţii Timişoara. Multe dintre cladirile construite atunci stau sub influenta anilor 1880 – 1910, majoritatea în stil Secession. În 1876 se construieşte gara din Fabric (actuala Gară de Est).Fabricul dateaza din anul 1718, când o parte din populația româno-sârba din cartierul Palanca Mare s-a mutat aici pentru a respecta cerințele militare de reconstrucție a noii cetăți. Cartierul era împărţit pe etnii. Românii locuiau în Vlasca Mare, rascienii si sârbii locuiau in Fabricul Vechi, iar nemţii în Fabricul German. În 1753, ajung şi ţiganii, numiţi "bănăţenii noi" care ocupau cartierul "Lumea Nouă", în zona Gării de Est, unde ii gasim si astazi. . În Fabric lucrau italieni, francezi si spanioli care se ocupau cu orez, mătase sau vin, apoi apar grecii, armenii, evreii maghiari şi cehii. Fabricul a fost recunoscut pentru manufacturile sale, bresle si mestesugari, aici înființându-se în 1718, prima Fabrică de Bere, care mai exista și azi. Podul Decebal a fost ridicat intre anii 1909-1910 si proiectat de catre ing. Mihailich Győző dupa planurile arh. Körössy Albert K. cu scopul sa uneasca cele doua cartiere, Cetate si Fabric. Podul Decebal este cunoscut sub numele de podul de la Neptun, Liget Ut. Hid si Parkstrassenbrucke. La vremea aceea a fost podul de beton armat pe grinzi cu cea mai deschidere din Europa si era considerat o realizare tehnică inovatoare la nivel european. A fost cunoscut sub numele iniţial de „podul străzii parcului”. Acesta este cel mai elegant şi bine păstrat pod al Timişoarei, fiind construit în stil Secession autentic (forma stâlpilor de la capete). In anul 1961 strada Andrassy Gasse, strada cu un singur front de case, cu imobile cu apartamente de locuit, fără spaţii comerciale, care mărgineşte Parcul Poporului, a fost construita cu scopul sa facă legătura dintre Cetate şi cartierul Fabric, care se intindea până la Podul Decebal. Imediat ce se traverseaza podul Decebal , in partea dreapta, este Parcul Poporului sau Parcul Regina Maria , cel mai vechi parc al oraşului . Parcul s-a numit iniţial Parcul Coronini (1862, după numele guvernatorului militar şi civil al Voivodinei Sârbeşti şi al Banatului Timişian din perioada 1851 – 1860). Intrarea se face pe sub o poartă construită în acelaşi stil cu podul şi cu gardul parcului , toate realizate in stil Secession. Poarta nu mai pastreaza toate elementele initiale : fleşa unuia dintre cele două turnuri care flanchează intrarea lipseşte, ca şi lampadarul monumental, care se afla deasupra intrării. Sub arcul porţii atârnă încă trei, dintre cele patru lanţuri care susţineau odinioara lampadarul.
Posted on: Fri, 19 Jul 2013 18:49:04 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015