Dacia a-mbătrânit postum, Zorile, cu sânge, o inundă, Au căzut câțiva uitați pe drum, Iar Zamolxis vrea să îi ascundă. Printre arborii înfipți în cer, Vin păgânii să ne ceară apă, S-or lupta cu moșul nostru Ger, Să vedem, la urmă, cine scapă. Sabia încovoiată taie Umbrele din noaptea cu dușmani, Au căzut în spuza din odaie Florile uscate din castani. Decebal, pe cal, împărătește, Umbra lui, prin vremi, o poartă lin, Țara asta încă o sfințește Cu paharul înmuiat în vin. Fug dușmanii ce-au venit hoțește, Urmele, în urmă, sângerând, Decebal șade Dumnezeiește, Cu Zamolxis, din pocale, bând. Dunărea de val se înfioară, Răsturnând al vremilor barcaz. Timpul, peste lumea asta, zboară Într-un ceas oprit la amiaz’. Dă-ne, Doamne, ca și ieri, o pâine Și îi iartă pe cei păcătoși, Doar dușmanii latră ca un câine Și acum, ca și-n trecut, setoși. Apără-ne, Doamne, de păcate Apără-ne de ispita rea Și pe cer urcă sus în cetate Viitorul, luminândă stea.
Posted on: Wed, 16 Oct 2013 19:25:58 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015