Dacă astăzi am ajuns să cred mai puțin în promisiuni este pentru că sunt un om obosit, un om sătul de falsitate și victimism, un om sătul de prieteni falși, un om sătul să tot ierte și să înțeleagă. Până la urma oamenii asta pretind: indiferent de greșeală, să fie iertați sau uitați. Și eu nu pot. Astăzi nu vreau să iert, vreau doar să închid ușa și să iau totul de la început." De câte ori rațiunea și inima m-au făcut să bat pasul pe loc? De câte ori n-am știut încotro să merg, la ce să renunț, ce să sacrific sau să uit pe drum? Am simțit că nu mai am loc de atâtea vise, am simțit povara responsabilităților și am greșit deseori pentru că m-am ascuns ca un copil într-o cameră, deși în spatele ușii mă așteptau aceleași dubii, aceleași alegeri, oameni care îmi doreau fericirea și nu-mi dădeam seama. Deseori mi-a fost frică, am coborât cu picioarele pe pământ și am alungat din viața mea oameni care mă faceau să zbor doar pentru că-mi era teamă de fericire. Am ales să renunț, să renunț la clipe minunate care mă speriau, sentimente necunoscute mult prea pătimaște, mult prea puternice. Întotdeauna am fost o persoană rațională, rareori m-am lăsat purtată pe valurile iubirii. În zilele negre am fost propriul meu dușman, m-am luptat cu propriul meu chip, am furat lacrimi și le-am ascuns de cei care vor profita de slăbiciunile mele. Mi-am controlat emoțiile, mi-am controlat încrederea, mi-am controlat inima. A fost dureros să renunț la gustul libertății pentru amărăciunea siguranței! A fost dureros să înțeleg pe pielea mea că anumite alegeri te fac să pierzi oameni frumoși, oameni cu adevărat importanți. N-am vrut risc, n-am vrut promisiuni, am vrut fapte. Ca oricare femeie am cărat cu mine complexe și trăiri mult prea importante, mi-am curațat sufletul în fața oamenilor și în scurt timp mi-am dat seama că nu le păsa. Prezența lor era o obligație, nu era iubire. Dacă astăzi am ajuns să cred mai puțin în promisiuni este pentru că sunt un om obosit, un om sătul de falsitate și victimism, un om sătul de prieteni falși, un om sătul să tot ierte și să înțeleagă. Până la urma oamenii asta pretind: indiferent de greșeală, să fie iertați sau uitați. Și eu nu pot. Astăzi nu vreau să iert, vreau doar să închid ușa și să iau totul de la început.
Posted on: Fri, 05 Jul 2013 10:15:53 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015