Dacă tot m-am hotărât să scriu ce mă impresionează/dezamăgeşte pe parcursul unei zile trebuie să mărturisesc că am un gust amar spre acru. Observ o tendinţă cascadică spre temele din care "curge sânge". Acolo unde sunt dezastrele, scandalurile, bârfele, senzaţionalurile împinse dincolo de limita decenţei, acolo să vezi "grămadă organizată şi sete de informare". Pe cine să mai intereseze altceva. A început şcoala. Când eram eu copil, asta era o zi specială, atent organizată şi minuţios aranjată. Astăzi grija zilei e doar una, să fie etalaţi la prezidiu personaliăţile. Adică, pentru a înţelege şi copiii, acei inşi sau inse care citesc sau spun ceva din memorie care nu are nicio legătura cu aşteptările publicului ţintă - elevii. Reproduc nişte discursuri făcute din pixuri scoase pe bandă rulandă de o generaţie deformată de atâta mediocritate. Da, a început şcoala şi e un eveniment pentru sufletul fiecărui elev indiferent de vârstă, şi a dascălilor lor. Mai interesează pe cineva emoţiile naive ale copilăriei, dar poveştile nescrise ale profesorilor. Nu, fiindcă ambele variante sunt necuantificate "pe scara valorică" specifică acestei perioade. Trăim în lumea celor pentru care ziua de azi e ultima, pentru ei nu exstă mâine. Nu există viitor.... Eu sunt tristă, dar nu dezarmez, Azi respir pentru copii şi dascăli... Şi mă simt mai altfel...
Posted on: Mon, 16 Sep 2013 11:34:01 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015