De Black Friday, 50 la suta reducere la mândria naționala !!! Capitolul DOI Niciodată nu mi-ar pasa daca as vorbi rusa, maghiara sau germana, daca orânduirea in care trăiesc s-ar numit imperiu, dictatura, stat comunist sau democrație, atâta vremea cât acea orânduirea ar avea in vedere in primul rând bunăstarea indivizilor care o compun FARA CA ACEASTA SA FIE OBȚINUTĂ PRIN SUFERINȚA ALTUI GRUP SAU A ALTOR INDIVIZI. Aderarea la o natiune, asa zisa mândrie naționala se construiesc fie pe baze false, fie pe baze convenționale, fie pe unele reale dar care țin exclusiv de exploatarea psihicului uman. Mai precis, de dorința fireasca de validare, de legitimare a identitatii prin aderarea la un grup cu trăsături, valori, limba, comune. Omul este un animal gregar iar nevoia lui de validare ca membru al unui grup este normala si cunoscuta. Daca acest grup este format doar din motocicliști, doar din secui sau doar din mineri, asta nu mai are importantă. Interesant este ca promovarea conceptului de natiune a facut ca mândria noastră de membri ai unui grup alcătuit pe diverse criterii, sa se extindă la nivel de grup al tuturor vorbitorilor aceleași limbi fara sa existe un motiv rational pentru asta ( motive emotionale, cum am spus, exista ). Fiindca in vreme ce pot fi mândru ca fac parte dintr-un club local de pescuit sau dintr-o familie sau dintr-o gasca de prieteni deoarece ii cunosc pe toți sau pe majoritatea, devine absurd sa spun ca sunt mândru ca sunt german, fiindca as fi asimilat unui grup uriaș numit natiune, de ale carei miscari si acțiuni in ansamblu nu pot fi responsabil si care in general nu ma reprezintă. Adică pot fi mândru ca fac parte din familia Vintila fiindca imi plac membrii ei dar nu pot sa spun ca sunt mândru de familia Vintila fiindca aceasta familie e una de romani. De câte ori ați recomandat pe cineva la o angajare fiindca va este prieten si aveți încredere in el si de câte ori ați recomandat pe cineva fiindca este roman ? Insa dupa cum dovedesc unele comentarii la textul meu de pe 1 Dec, noi suntem atat de indoctrinati de concept încât nici măcar nu ne putem imagina in momentul de fata existența noastră ca oameni fara ideea de natiune, de natiune-stat, mai mult, vorbitoare a unei limbi comune (!) in vreme ce acceptam ideea de Elvetia, in vreme ce engleza e de acum recunoscuta ca lingua franca, iar in urma cu nici 15 ani gestul primitiv al autohacuirii unei entități de altfel funcțională, in sârbi, croati si bosniaci a dus la cele mai grave genocide din Europa contemporană. Mai mult, in majoritatea țărilor lumii create pe baza unor națiuni-state democratia eșuează chiar acum, in timp ce scriu. Acest sistem a creat o clasa politica transnaționala ( si dupa părerea mea intersanjabila la acest nivel ) care nu mai are in vedere interesul grupului pe care il reprezintă, ci de cele mai multe ori propriul interes sau in cel mai bun caz, interesul entității abstracte numita stat sau a unor entități mai concrete dar la fel de impersonale numite corporatii. Culmea, ( sau poate nu culmea având in vedere ca exista mass media ) in toate țările clasa condusă isi vede de treaba jucând corect rolul pe care democratia i l-a repartizat in vreme ce politicienii se ocupa in principiu cu iesitul basma curată profitând de toate avantajele legislației democratice. Pe scurt, ideea de națiuni state in Europa a dus inițial la o suma de războaie cu zeci de milioane de victime ( dupa ce armata a trecut de la stadiul de armata profesionista la stadiul de armata naționala ! ) culminând cu cele doua războaie mari din secolul trecut. Apoi la epurări in masa atat in Europa cât si in Turcia, URSS etc. A mai dus la conflicte de nestins in Orientul mijlociu începând cu anii 1920 cand marele comandant Churchill si alții ca el au împărțit arabii in tari cu rigla pe harta netinand seama de teritoriile triburilor ( comunității mici ! ). Acum, pacea instaurata in lumea civilizata pare trainica, dar din motive de profit in industria militară mai facem câte un conflict mic dar departe, acolo la negri, galbeni, musulmani si alte grupuri pe care preferam sa le vedem doar la știri, nu si pe strada. Si in fine, democraticele națiuni state sunt in situația in care niște reprezentanți care nu ne reprezinta se joaca anual cu niște bugete uriașe care nu le aparțin pe care le împart discreționar, ultimul lucru avut in vedere fiind bunăstarea indivizilor societății. Way to go, nation ? Nu. Way to no nation !
Posted on: Tue, 03 Dec 2013 09:15:29 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015