De ce ţi-aş cere, astăzi, când văd bine Că am mai mult, deşi, nu mi-am propus Să am nicicând mai mult ca tine Şi totuşi, vine, vine încet... de Sus. De ce aş încerca să-ţi cer vreodată, Să-mi umplu cu minciună conştiinţa Când pentru mine, astăzi, înc-odată Mi s-a îndeplinit, din patimă, dorinţa. De ce m-aş pierde-n lacrimi fără număr, Când văd prea bine ceea ce n-ai fost Şi nu vei dovedi că eu enumăr Din calendar, lozinci fără de rost. Nu este loc pe pajiştea imensă Să-ntind uitarea la uscat, sub soare, Se-mparte cerul ca dup-o aversă Şi-adună în căuşul timpului culoare. Migrez din lacul împletit de tine Cu sălcii, fluturi albi cu gând precis Şi-mi refac drumul ce mi se cuvine Încet, încet cu tine-n gând şi-n vis. Balsamul ce-mi alină suferinţa Se scurge-ncet dar, nu mă poticnesc Deşi tu taci, călcându-mi năzuinţa Cu tălpi de gheaţă ce mă îngrozesc. Cum aş putea să urc pe-aceeaşi sfoară Pe care-am împletit-o amândoi, Mărturisind un zbor ce-o să mă doară Cât voi trăi, prin vreascuri şi noroi?!? Prin junglă văd cum rătăceşti de-o vreme Înlăcrimat şi plin de suferinţă, Aduni şi limpezeşti mii de probleme Dar, n-ai atins ca mine... biruinţă. În urma ta presărai doar petale, Acum nici şoapte nu elaborezi, Eu?!? Dăruiesc iubire în pocale Strop după strop, cum nici n-ai să visezi. Ce pot să fac?!? Aştept să vină clipa Când vei avea curaj să-nvingi minciuna, Să îmi recapăt zborul şi aripa, Nu îţi voi cere soarele sau luna.
Posted on: Sat, 29 Jun 2013 13:49:03 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015