De la Doru Octavian Dumitru : Iată răspunsul meu la: #prietenie. Ce înseamnă? (Răspunsul este valabil și pentru masculin și pentru feminin) Toți avem nevoie de prieteni. Prietenia ne susține, ne bucură și ne dă siguranță. Prieten este cineva de care îmi pasă și îmi place să-l simt în viața mea, lângă mine. Un prieten nu e “toxic”. Adică te folosește, este abuziv sau te competiționează grosolan. Un prieten este cineva natural cu mine și cu care și eu pot să fiu la fel cu el. Plecăm fiecare de la liberul arbitru și mergem până la schimbul voluntar de plâns, râs, mânie, frustrare și toate emoțiile prin care trece o ființă umană. Trebuie să recunoaștem că până la urmă prietenul este răspunsul la momentul când te-ai plictisit de tine însuți. Ne mai folosim și de simțul umorului, nu? Prietenul uneori se retrage când ești mai dur, dar nu dispare speriat și ofensat pentru totdeauna. Pentru că prietenia nu este ceva forțat în care te-a băgat cineva ca să te extermine. Din contră, să ne gândim că de multe ori un prieten poate să-ți dea un sfat extrem de folositor. Prietenia se bazează pe comunicare deschisă și sinceră de ambele părți. De aceea trebuie să înțelegem din start că prietenul nu poate să ne citească gândurile. În prietenie nu trebuie să investești răutate. Pentru că un prieten rău este chiar mai periculos decât o fiară sălbatică. O fiară te poate răni fizic, dar un prieten rău, te rănește și în minte și adânc în suflet. Ține-l la distanță. “Mai răruț că e mai drăguț!” Mai ușor eviți, decât tratezi. Avem nevoie de prieteni ca să ne dezvoltăm. Să ne ridicăm la starea de a înțelege existența noastră. Prietenii sunt verigile care ne conectează inexplicabil cu toate ființele umane de pe planetă. Cu prieteni simți mai repede și îți pasă mai mult. Prin prieteni poți să auzi și să vezi, poți să vorbești și să asculți. Și ei prin tine. Asemenea vaselor comunicante. Ce are el își dă și ție și ce ai tu îi dai și lui. Vibrația ta și vibrația lui cresc și în felul acesta crește energia fiecăruia. Prietenia este armonie. Ea te face să-ți dorești prieteni și chiar ți-i arată. Prietenia alungă singurătatea. Nu o dă afară, ci doar singurătatea pleacă singură. Zice: “Mă iertați! Cred că sunt în plus!” Chiar dacă ne dăm seama sau nu, prietenii sunt cei care ne finisează în fiecare zi. Până la urmă suntem produse ale prietenilor noștri, din care mulți dintre ei, o să râzi, dar nici nu ne mai sunt prieteni. Prietenii ne ascut mintea și ne fac să avem o stare generală mai fericită. Prietenii ne fac să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine, ne inspiră ca să ne atingem idealurile. Ne susțin planurile. Prietenii ne ajută să avansăm în carieră. Ne ajută să întâlnim partenerul de viață. Împreună cu prietenii chiar trăiești o viață mai lungă și mai sănătoasă. Prietenii din copilărie ne-au ajutat să ne formăm talentele importante din viață. Ne-au pregătit ca să ne putem povesti povestea vieții. Prietenii ne-au ajutat cum să aranjăm cuvintele în această poveste. Copiii trebuie să-și facă prieteni. Să aibă o relație cu mai mulți. Cu fiecare dintre ei își dezvoltă o serie de aptitudini. Prietenii ne ajută să ne definim prioritățile. Sigur că nu toate sunt doar bune și frumoase în prietenie. Există și o parte întunecată a prieteniei. Oamenii care te cunosc cel mai bine, sunt cei care au cea mai mare putere să te trădeze sau să îți amărască viața. Prietenii te pot băga și în probleme. În momentul în care un prieten îți face ceva rău, sau te rănește, ai tendința să îi faci și tu același lucru. Perspectiva cu care un prieten se uită asupra comportamentului tău, este diferită de cea pe care o ai tu despre tine. De multe ori, mai bine te vede un prieten decât te vezi tu pe tine. Prietenia lucrează în două direcții. Nu numai că te ajută pe tine, dar și pe cei care sunt aproape de tine. În preajma ta. Comunicarea este cheia. În orice relație, în special în prietenie. E foarte important cînd comunici cu prietenul tău să fie pe aceeași pagină în gândire și în sentimente. Păstreză un nivel de sinceritate și dialogul mereu deschis. Nici o relație de prietenie nu este perfectă. De aia este necesar să vorbești despre toate lucrurile și situațiile care apar. Din timp în timp. Viața pare năbădăioasă și extra-plină de evenimente. Nu îți ajunge timpul să dormi și să mănânci. Socializezi mai mult cu tine însuți. Un prieten adevărat însă, întotdeauna găsește timp să comunice cu tine, în special când ai nevoie. Un prieten adevărat te ajută mai mult când faci o greșeală. Nu te face să te simți și mai rău. Te face să te simți dorit, important și indispensabil. Prietenia este cea care te ajută să te simți cât mai puțin singur. Te face să te bucuri de viață cât mai mult. Adevăratul prieten te include în orice. Mai trebuie să poți și să ierți. Mereu să existe dragoste și respect. Fă-ți prietenia un loc sigur, unde prietenii tăi să poată să își împartă buclucurile, necazurile, fără să simtă că îi judeci. Sunt unii, la serviciu, care încearcă să se flateze. Își spun că superiorii lor, sau subordonații lor, le sunt prieteni. Eu nu cred că poți să ai o relație de egalitate cu o persoană, care este responsabilă să decidă dacă o să-ți mărească salariul anul ăsta. De asemenea nu cred că poți să comanzi respect de la cineva care îți este subaltern. Dacă respectul față de oamenii cu care lucrezi este important pentru productivitate, atunci nu ar trebui să fii prieten cu ei. În prietenie trebuie să fii pregătit pentru decepții subtile. Știați că există prieteni care mint? Culmea, ha!? Cel care te minte, minte pe oricine, nu numai pe tine. Ține minte! Adevărații prieteni nu mint. Nu sta cu mincinosul doar pentru că ți-e teamă să nu rămâi singur. Spunem că ne alegem prietenii după felul în care sunt ei. Dar până la urmă, îi iubim pentru felul în care ne acceptă așa cum suntem. Am ascultat odată o discuție despre prietenie. Asociau prietenia cu cât de goi suntem. Sau cât de goi ne simțim. Goi de idei, de concepte și de așteptări. Fiecare din noi are un “ego”. Creat de propria minte. “Ego”-ul are o mulțime de fațete, care sunt adânc înrădăcinate în om. Mintea sapă cu gândurile. Acuma, ego-ul are o mare problemă. Nu-i place detașarea. Mai corect spus, când vrem să ne detașăm. Și atunci folosește o strategie. Se folosește de oamenii din jurul nostru, ca de niște înlocuitori. Cei care trebuie să-ți dea ție răspunsuri. Alege pe cineva pe care îl face “special”. De fapt, se folosește de persoana aceea, ca să acopere o stare de nemulțumire constantă. După un timp însă, persoana aceea, atât de “specială” în ochii tăi, eșuează să funcționeze ca și acoperire a durerii tale, a urii, disperării, nemulțumirii, descurajării și nefericirii. Stări care își au originea în sentimentul de insuficiență și necompletare. Ei bine, în momentul acela senzația de “cel care a avut mereu grijă de mine” se răsucește cu 180 de grade. Se întoarce împotriva proiecției pe care singur ți-ai creat-o față de persoana “specială”. Atunci brusc, dragostea se transformă în ură. Ego-ul crede că persoana aceea este cauza durerii. Ego-ul e creat de minte, dar nu-l duce capul. Nu trebuie să percepem lumea ca ostilă, doar pentru că ego-ul o percepe așa. Dacă reușim să nu mai percepem lumea ca ostilă, atunci se petrece ceva extraordinar cu fiecare. Nu-ți mai e teamă. Și când nu mai există teamă, gândești, vorbești și acționezi diferit. Nu trebuie să existe în viața noastră nici o persoană și nici o situație pe care să o transformăm în “dușman”. Mai sunt și situații amuzante în fenomenul atât de complex numit prietenie. Sunt persoane care se înconjoară de prieteni neatrăgători, ca să pară ei atrăgători. Și uite așa am ajuns la prietenia prin conecții multiple. Foarte interesantă! Astăzi ne situăm într-un vast set de conecții unii cu alții. Suntem încorporați în rețele sociale care ne afectează viețile în diverse moduri. Rețelele sociale au un farmec al lor. Ce ne împinge să intrăm în aceste rețele? Pe unii, influența prin simpatie. Pe alții, “cine se aseamănă se adună”. Și o bună parte datorită confuziei. Confuzia ne încurcă abilitatea de a înțelege ce se întâmplă. Se creează de fapt o dependență. Dependența de bucuria comunicării. Pentru că o rețea socială este ca o ființă vie. Când avem emoții le arătăm. Și când le arătăm, alții le pot citi. E o contagiune sentimentală la nivel de planetă. Emoții colective! Îmi place să cred că una din cele mai frumoase emoții se transmite prin zâmbet. Categoric, rețelele au valoare. Noi proprietăți ni se dezvoltă, datorită amplasării noastre în rețele sociale. Rețeaua este arhitectura afectivă a legăturilor dintre noi. Experiența nostră asupra lumii, depinde de structura rețelei de care aparținem. Ne autoasamblăm și formăm un superorganism. Un superorganism vrea să se bucure mereu. Vrea să fie plin de energie. Dacă mereu te-aș întrista, atunci tu ai tăia legăturile cu mine. Rețeaua s-ar dezintegra. Sunt sigur că răspândirea lucrurilor bune și de valoare este necesară. Susține și hrănește rețeaua socială. Se leagă o prietenie complexă. Prietenia de rețea. Dar care sunt lucrurile bune și de valoare? Iubirea și bunătatea și bucuria și altruismul și ideile. Rețelele sociale sunt fundamental corelate cu bunătatea. Asta are lumea nevoie acum. Cât mai multe conexiuni. Ați auzit de pseudo-prietenii? Prietenii de scurtă durată. Create doar pentru avantajul unuia. Hai să-i zicem prietenia “lovește și fugi”. Știi care e culmea? Felul ăsta de prietenie se adaptează repede la orice situație. Mai degrabă o cataloghezi ca pe o boală. Dar prieten, nu este cel pe care îl judeci în minte pe toate părțile. Ai apucat să-i spui ceva mai intim și apoi te agiți: Oare am facut bine că i-am spus? Oare nu știe cam multe despre mine? Prietenia trece în decursul timpului printr-o mulțime de teste. Testele astea o întăresc și o cultivă. Uneori prietenia se estompează, alteori ambii prieteni o sabotează. Dar asta este de fapt prietenia reală. S-o numim realistă. Conflictul dintr-o prietenie o aduce de fapt mereu, la o realitate mai profundă. Schimbarea asta de stare te face să te gândești la polaritate. Și e corect! Polaritatea face parte din existența noastră. Deci implicit, din fiecare relație. Rece – Cald. Ucare – Coborâre. Succes – Cădere. Nu are rost să ne afecteze. Ia să ne găndim puțin. Plus și minus stau împreună într-o baterie și se completează foarte bine. Și mai zic că într-o prietenie nu poți să fii imparțial. Altfel nu faci parte din prietenia aceea. Cam trebuie sa fii mereu atent. Nu?! Să-ți pese! Sau vrei să fii singur? Singurătatea este periculoasă. Și e prea tăcută. Ar cam trebui să fim o planetă de prieteni. Să ne ajutăm unii pe alții să creștem și să evoluăm împreună. Stăm speriați și ne ascundem în noi înșine mereu: Vai de mine ceva care nu e în regulă o să se întâmple! Prietenia este ca o cremă magică. Înlesnește ca mișcarea să fie fără asperități și contre. Fără gânduri care să ne judece în orice clipă, de tot ceea ce facem și de ceea ce suntem noi de fapt. Într-o prietenie riscăm generozitatea, riscăm vulnerabilitatea, riscăm iertarea. Mereu și mereu. Pentru că nu poți să atingi perfecțiunea, dacă nu riști nimic. Deci, avem nevoie de prieteni? Da! Avem nevoie să atingem viețile altora și să fim atinși de viețile lor. Altfel pierdem experiența, înțelepciunea, bucuria și cunoașterea. Avem nevoie unul de altul ca să supraviețuim. Să supraviețuim împreună!
Posted on: Tue, 19 Nov 2013 00:23:01 +0000