De la Neville(Thanx Flo) "Subconştientul nu ratează niciodată în a exprima ceea ce a fost imprimat asupra lui. În clipa în care primeşte o impresie, începe să construiască modalităţi de expresie a ei. Acceptă trăirea lăuntrică imprimată, sentimentul tău, ca fapt ce există în sine şi imediat se pune pe treabă pentru a produce în lumea exterioară sau obiectivă, concretă, asemănarea exactă a acelei trăiri. Subconştientul niciodată nu schimbă credinţele acceptate de om. Le reprezintă până la ultimul detaliu, fie că ele sunt favorabile sau nu. Pentru a imprima subconştientului starea dorită, trebuie să-ţi asumi sentimentul pe care l-ai trăi dacă ţi-ai fi realizat deja dorinţa. Definindu-ţi obiectivul, trebuie să te preocupe numai obiectivul în sine. Modul de expresie sau dificultăţile implicite nu trebuie să le iei tu în considerare. A gândi cu pasiune la orice stare înseamnă a o imprima subconştientului. Aşadar, dacă insişti asupra dificultăţilor, piedicilor sau întârzierilor, subconştientul, prin însăşi natura sa neselectivă, acceptă sentimentul dificultăţilor şi piedicilor drept solicitare din partea ta şi continuă să le producă în lumea din jurul tău. Subconştientul este pântecele creaţiei. Primeşte ideea asupra sa prin sentimentele omului. Nu schimbă niciodată ideea primită, dar întotdeauna îi dă formă. Aşa că, subconştientul exteriorizează ideea după chipul şi asemănarea sentimentului primit. A simţi o stare de deznădejde sau imposibilitate înseamnă a imprima subconştientul cu ideea eşecului. Deşi subconştientul serveşte cu credinţă omului, nu trebuie înţeles că relaţia este una dintre servitor şi stăpân, aşa cum s-a conceput în antichitate. Profeţii antici îl numeau sclav şi servitor al omului. Sf. Pavel l-a personificat ca „femeie” şi a spus, „Femeia trebuie să se supună bărbatului întru totul” [Efeseni 5:24, dar şi 1Corinteni 14:34, Efeseni 5:22, Coloseni 3:18, 1Petru 3:1]. Subconştientul serveşte omului, într-adevăr, şi dă loial formă trăirilor sale lăuntrice. Cu toate acestea, subconştientul are un dezgust evident pentru constrângeri şi răspunde mai degrabă la persuasiune decât la comandă; în consecinţă, se aseamănă mai mult soţiei iubitoare decât slugii. „Bărbatul este cap femeii”, Efeseni 5[:23]; poate că nu e adevărat când ne referim la relaţia pământeană a bărbatului şi a femeii, dar este adevărat în privinţa conştientului şi subconştientului, sau aspectele masculin şi feminin ale conştienţei. Misterul la care s-a referit Pavel când a scris, „Taina aceasta mare este [5:32]... Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte [5:28]… şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup [5:31]”, e pur şi simplu misterul conştienţei. Conştienţa este într-adevăr una şi de nedespărţit, dar, de dragul creaţiei, pare a fi separată în două. Aspectul conştient (obiectiv) sau masculin este cu adevărat capul şi domină aspectul subconştient (subiectiv) sau feminin. Totuşi, această conducere nu e cea a unui tiran, ci a unui iubit. Astfel, asumându-ţi trăirea care ar fi a ta dacă ai fi deja în posesia obiectivului tău, subconştientul este însufleţit în a construi asemănarea exactă a asumpţiei tale. Dorinţele tale nu sunt acceptate subconştient până ce nu îţi asumi sentimentul realismului lor, căci numai prin sentiment este acceptată subconştient o idee şi numai prin această acceptare subconştientă este exprimată vreodată. Subconştientul acceptă ca adevărat ceea ce simţi tu ca adevărat şi, deoarece creaţia este rezultatul impresiunilor subconştiente, tu, prin trăirea ta lăuntrică, determini creaţia. Eşti deja ceea ce vrei să fii, iar refuzul tău de a crede aceasta este singurul motiv pentru care nu vezi lucrul acesta."
Posted on: Wed, 03 Jul 2013 22:30:37 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015