De unde vii tu omule ? Si unde mergi tu omule ? - Fragment de roman - Roboş cobora dealul destul de abrupt. Se gândea dacă va reuşi să vânda puii şi ouăle iar banii să-i ajungă pentru a cumpăra caiete şi cărţi copiilor. Că dom` părinte Moraru i-a spus să-i dea la şcoală. Sia, nevastă-sa, femeie credincioasă, i-a spus că trebuie să-l ascultăm pe părinte şi i-a calculat cam cu cât se dau ouale şi puii, iar din socoteală lui i-ar ajunge, poate, chiar ar rămâne şi de o bere. Că de mult nu mai gustase. De când Feher, un neamţ – ungur, plecat din timpul războiului, venise în sat şi făcuse cinste la toată suflarea care era în cârciună lui Broscoi. Venise de nu ştiu unde, străin dar bogat. Nu mai vorbea româneşte, nu pentru că nu mai ştia, făcea pe domnu`, dar nu conta, dacă plătea bere pentru toată lumea, era de-al lor. Aşa, cu socotelile-n gând, cobora liniştit dealu`. Ajunsese repede în vale, deja putea să vada dealul de la Feurdeni, spre Cluj, în urcare. Mai avea să-l treacă şi pe ăsta, să coboare spre Chintău, apoi vama, apoi Iris, de unde nu mai era drumul aşa lung până în piaţă. Că mai fusese la Cluj, nu o dată, pe jos. Păşea deja pe drum oblu, pe drumul ce trecea obligatoriu pe lângă biserică, aproape de cimitir. Observă în depărtare prapori arboraţi şi lume adunată de care se apropia încet. Era o lume cernită, în veşminte de doliu, asculta pioasă ceremonia de înmormântare. Se apropie de mulţime. Il vedea pe preot. Era chiar în raza vizuală a acestuia. Preotul privea fix spre el, sau poate în neant, dar el aşa a perceput, că i se adresa, când preotul deodată, declama cu voce puternică interogativă : - De unde vii tu omule? Si unde mergi tu omule ? Roboş derutat, se uită mai atent spre preot şi se convinsese că lui i se adresează. E doar preotul, trebuie să-i răspundăm aşa se comporta mereu faţă de sfântul părinte. Aşa că îi răspunde : - De la Borşa vin părinte, şi merg la Cluj, pe jos – răspunse cu voce scăzută Roboş, consternat de interogaţia preotului. Se opreşte din mers. - Ce duci tu cu tine omule ? Se auzi vocea metalică a preotului, mai vehementă. Uite, chiar acum şi-a găsit şi popa să mă întrebe. Dar e popă .. - Ce să duc părinte, păcatele mele ? îi răspunde. Patru perechi de pui şi cincizeci de ouă ! Să le vând părinte, la Cluj. - Nu duci cu tine nimic, omule ? Totul rămâne aici pe pământ, omule ! La auzul acestor atenţionări imperative, Roboş era hotărât să-i răspundă. - Trebuie să le duc părinte, nu mă nenorociţi, murmură Roboş cu glasul scăzut şi parcă ruşinat. Sia, nevastă-mea nu mă primeşte acasa şi apoi cu ce merg copii mei la şcoală ? Apoi ridică glasul. - Trebuie să duc ouăle şi puii să fac bani să le cumpăr caiete şi cărţi copiilor, glăsui Roboş. Si se întreba în sinea lui cu voce tare: ce o să zică Sia ? Şi continuă : - Nu pot să te ascult părinte, trebuie să plec, şi incet, incet, părăseşre procesiunea. Chiar dacă-mi fac păcate, şi apoi dumneata nici nu eşti din Borşa. Eu am pe popa nost`, popa Eugen. De el ascult şi de Domnu` Cel de Sus. Si, uşor, păşi pe drum în sus, spre Cluj, până glasul părintelui se estompă iar când a ajuns pe coama dealului nu se mai auzea nici un zgomot venit dinspre satul Feurdeni. Dar şi ziua trecu, fănaţele începuse să se usuce, vântul încă nu era prea rece, adia molcom iar luna pe cer îşi facu apariţia şi lumina calea. E la fel ca anul trecut, gândi Roboş. Noapte ca ziua. Cobora agale. Uite că apare din depărtare nucul bătrân din josul dealului, se opri la izvorul cu apă rece ca ghiaţa, o binefacere pentru pentru vite şi călători, şi bău, chiar când zorile apăruse, ceea ce semnifica o nouă zi, care abia începuse. Mai erau cam şase km până în piaţă, unde va ajunge pe la cinci-jumate, când deja servitoarele vor veni să cumpere ouă prospete pentru a le pregăti stapânilor micul dejun. Pe la orele şase jumate vânduse şi oule şi puii. A mers urgent în piaţa Libertăţii iar colţ cu hotelul Continental era librăria Cartea Rusă. Numele de “carte rusă”, dat unui stabiliment de cultură şi educaţie de către ocupanţii străini, la surprins până şi pe calul lui Matei Corvin, care privea neclintit, direct spre firma mare scrisă pe două străzi. Ce să mai vorbim de marele Mathia Rex, fiul lui Ioan Corvin de Hunedoara, care deşi surprins, de prezenţa sa matinală, nu schiţa nici un gest măcar, statea nemişcat ca o statuie, ce era şi privea înainte. A găsit tot ce trebuie pentru cei doi copii, băiatul, Gusti, în clasa II-a, iar fata Lucreţia, întra a cincea. Nu uită nimic din cele ce trebuiau cumpărate pentru şcoala copiilor. Si îi rămasese şi de o bere. Urma drumul invers. A rămas cu dilemma : de ce popa din Feurdeni i-a interzis să ducă ouăle şi puii la piaţă ? O să-l întrebe pe popa Eugen la revenirea acasă.
Posted on: Fri, 19 Jul 2013 22:11:17 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015