Despre Roșia Montana scris de Petrut Dinculescu pe 12 octombrie 2013 Despre Roșia MontanaÎn cele ce urmează, iată un excelent material referitor la subiectul ROȘIA MONTANA, a cărui valoare este certificată de consistența informației de natură tehnică, pe care o conține. Autorul documentului, intrat în posesia mea, este domnul inginer Septimiu Seiceanu din Constanța. Specialist cu o bogată expertiză în domeniul exploatărilor minere, are strânse legături cu zona Vâlcii, în anii 50-60 desfășurând ample activități de prospecțiune la Măciuca și Băbeni, soldate cu identificarea zăcămintelor petrolifere, intrate ulterior în exploatare. Materialul amintit demontează punct cu punct argumentele RMGC (compania care pretinde că urmează să dezvolte la locul cu pricina, “cea mai modernă mină din România”, conform site-ului de prezentare al acesteia), demonstrând inoportunitatea acestui proiect ciclopic. În speranța că v-am stârnit interesul, supun atenției dumneavoastră rândurile care urmează. Concluziile, ca întotdeauna, vă aparțin! Mă numesc Septimiu Seiceanu de profesie inginer de mine, actualmente pensionar după o activitate de peste 50 de ani în domeniul explorării şi exploatării de resurse minerale in cadrul Comitetului Geologic şi ulterior al Ministerului Petrolului, în ultimii 20 de ani exclusiv în problema pregătirii şi realizării proiectului “Forajul marin, Descoperirea şi Exploatarea resurselor de Petrol si Gaze în subsolul Platoului continental românesc al Mării Negre”. Am considerat că este de datoria mea să mă implic în problema exploatării aurului de la Roşia Montana, întrucat in anii ’60 am lucrat la 2 foraje de cca 1200 m adâncime în zonă şi o cunosc destul de bine, atât din punct de vedere geologic cât si geografic. Având în vedere complexitatea problemelor de natură tehnică, economică, de mediu, culturală, istorică, arheologică, etc., precum si uriaşul impact pe care lucrările miniere îl au asupra tuturor aspectelor arătate mai sus inclusiv asupra vieţii oamenilor care trăiesc acolo, se impune o judecată limpede si cântărirea atentă a tuturor implicaţiilor şi a aspectelor complexe, a fiecărei situaţii inclusiv a consecinţelor pe termen mai îndelungat al hotărârilor luate. Despre Roșia Montana Sunt convins că în analizarea tuturor aspectelor legate de aceasta veţi acorda consideraţie elementelor de calcul si a valorilor ce rezulta din aceste calcule, ce prezintă o realitate ce nu poate fi ignorată sau ocolită, fiind reflectată clar în cifre. O constatare care s-a desprins din parcurgerea unui mare număr de materiale scrise sau prezentate în cadrul multelor dezbateri la diverse posturi de televiziune este ca în linii mari, cea mai mare parte a acestor materiale, sunt fie întocmite, fie prezentate de persoane care nu au o imagine realistă cu privire la ce înseamna un proiect de anvergura proiectului Roşia Montana. La dezbateri participă de cele mai multe ori oameni cu diverse preocupări, dar nu am avut ocazia până acum să ascult, să citesc, sau să văd, punctul de vedere al unor ingineri de mine, care să arate concret, cu cifre si calcule exacte, amploarea reală a acestor lucrări de dimensiuni ciclopice . După aceste consideraţii introductive voi încerca să prezint la modul realist, in cifre seci, principalele date ale exploatării în carieră, a aurului din zăcământul Roşia Montana. Proiectul pleacă de la considerentul că zăcământul de la Roşia Montana conţine cca. 300 tone de aur impregnat difuz în roca ce constituie restul neexcavat al munţilor Camic, Orlea, Ţarina etc. precum şi în ce mai există ca rocă în zona exploatată în subteran, prin galerii şi camere pe o adâncime de 200 – 300 m . Conţinutul în aur al intregului volum de rocă ce ar urma sa fie dislocat prin explodare este presupus ca fiind de cca 1,5 grame aur la tona de rocă (minereu) şi toate calculele pleacă de la acest conţinut. Ţinând seama de geologia zonei de exploatare si de lucrările de decopertare pentru crearea carierelor în trepte, specialiştii care au lucrat în zonă consideră că va fi necesar a se excava cca. o tonă de steril la o tonă de minereu . Un calcul simplu arată că va fi necesar să fie excavate prrin explodare aproximativ 200.000.000 tone de minereu x1,5 gr/tonă aur = 300 tone aur. Considerând că se va lucra 300 de zile pe an şi proiectul prevede o durată de 17 ani (din care cel puţin 2 ani lucrări de pregătire a exploatării) rezultă că va fi necesar a se exploda si transporta din carieră în 15 ani (respectiv în 4500 zile), o cantitate de 44.500 tone de minereu pe/zi lucrătoare. Această cantitate de minereu trebuie transportată zilnic din carieră la uzina de preparare a minereului (concasare, măcinare în mori cu bile, concentrare şi în final la cianurare) . Această cantitate de minereu nu poate fi scoasă din carieră si transportată decât cu uriaşe camioane basculante. Cele mai mari camioane de acest tip existente în lume si folosite de marile companii miniere au o capacitate de 200-240 tone şi sunt propulsate de motoare de cca. 1200 cai putere. Anvelopele roţilor au un diametru de 2-2,5 metri. Pentru încărcarea lor cu minereul rezultat din explodarea în carieră sunt necesare excavatoare foarte mari şi puternice, cu cupa de câţiva metrii cubi, capabile să încarce un camion basculant in câteva minute. Este evident că aceste operaţiuni nu pot fi efectuate decât ziua, dat fiind că lăţimea unei trepte din carieră nu este prea mare, iar porţiunea pe care circulă excavatoarele, camioanele si forezele pe şenile (care fac găurile pentru explodare) , are destule denivelări, ca atare circulaţia pe treptele carierei este foarte periculoasă. Mergând mai departe cu calculele, deşi în prezent nu ştim la ce distanţă de carieră va fi situată uzina de preparare a minereului, e greu de apreciat câte curse (încărcare, transport la concasare, descărcare, întoarcere la carieră) pe zi-lumină ar putea efectua un astfel de camion. La cantitatea de minereu de 44.500 tone/zi rezultă un număr necesar de 44.500 : 240 =185 transporturi /zi-lumină, ceea ce înseamnă evident că va fi necesar un număr considerabil de astfel de camioane. Având în vedere puterea mare a motoarelor de pe aceste camioane, excavatoare foarte mari (de exemplu “Hitachi”) , foreze “Viper” cu motoare de 1600 cai-putere, toate aceste maşini vor produce zilnic o cantitate mare de gaze de eşapament, care vor fi o sursă de poluare a aerului în plus, în special după ce lucrările vor coborî in carieră. Următorul obiect al analizei se referă la operaţiunile de dislocare prin explodare din masiva rocilor eruptive dure, dacite, care conţin impregnat difuz, în afara filoanelor deja exploatate de peste 2000 poate chiar 3000 de ani de-a lungul istoriei multimilenare a acestor locuri, aurul avut în vedere de actualul proiect Roşia Montana. Pentru dislocarea celor cca. 200.000.000 tone de rocă eruptivă dură, specialiştii din domeniul exploatărilor miniere consideră că vor fi necesare 200.000 tone de explozibil . Această cantitate va fi distribuită în timp, după terminarea lucrărilor de construcţie a minei (descopertare, lucrări de organizare – montaj a instalaţiilor de concasare, măcinare, concentrare construcţia drumurilor de acces, etc.) Se estimează că exploatarea se va desfăşura pe o perioadă de 15 ani. Ţinând cont de puterea exploziilor necesară pentru dislocarea din masivele cantităţi de minereu prevăzute în proiect, se consideră că se vor putea efectua cel mult 3 - 4 explodări pe săptămână, între explozii efectuându-se transportul minereului din carieră şi respectiv amplasarea forezelor, săparea si încărcarea cu exploziv a găurilor pentru următoarea explodare. Aceasta presupune cca. 210 explodări pe an, respectiv exploatare. Având în vedere cantitatea de minereu ce trebuie dislocată şi considerând că în general se are în vedere ca 1 tonă de exploziv dislocă în acest gen de rocă eruptivă cca.1000 tone (3150 explodări pe toată durata de rocă), pentru a asigura cantitatea de minereu necesară (200.000.000 tone conform proiectului), vor fi necesare la fiecare explodare , cca. 63 tone de exploziv! Având în vedere cantitatea enormă de exploziv necesară pentru desfăşurarea acestui proiect ciclopic este necesară o analiza aprofundată a efectului asupra mediului a gazelor rezultate din explozie, gaze toxice şi poluante ale aerului (N02 ,N2O, S02, C02) care pot fi răspândite de vânt in zonă. De asemenea trebuie avut în vedere si cantităţile mari de praf produse în explozie care de asemenea vor fi împrăştiate de vânt în toată zona. Pentru comparaţie am considerat util să arătăm că în Suedia, la o exploatare de fier și cupru în carieră, situată în nord, dincolo de cercul polar, mina Aitik, se folosesc cca. 50-60 de tone de exploziv la o explodare. Explozivul se plasează în găuri de cca. 20-35m adâncime, cu diametrul de aproximativ 300-350 mm , săpate cu câteva foreze “Viper”. Pentru o explodare se plasează cele 50-60 de tone de exploziv în cca. 200 de găuri săpate lângă peretele treptei în carieră. Fiecare operaţie de explodare efectuată, produce un cutremur local cu magnitudinea echivalentă cu un seism de 1,5 până la 2,7 pe scara Richter! Mai trebuie precizat că exploatarea minieră din Suedia este situată într-o zonă nelocuită, în timp ce la Roşia Montana pe o rază de cca. 13-14 Km se află două oraşe Abrud si Câmpeni si 7 comune si sate. E greu de prevăzut ce efect ar putea avea 3150 de cutremure, fie ele şi numai de magnitudine 1,5 – 2,7 pe scara Richter, dar repetate din două în două zile. Apoi mai trebuie avut în vedere că aceste “cutremure” nu au epicentrul la 10 sau la 100 de Km adâncime ci la suprafaţă. De asemenea trebuie să ne gândim că la un cutremur, undele seismice transversale (nu cele longitudinale) au efectele cele mai destructive. În cazul discutat mișcarea seismică este la suprafață, având epicentrul in mijlocul zonei locuite. Poate cineva să creadă că va mai rămâne piatră pe piatră în zonele așa zis protejate din patrimoniul istoric al Roșiei Montane ? Poate cineva să creadă că zona va mai fi locuibilă? Că va mai rămâne o casă sau o biserică monument istoric în picioare? Galeriile romane existente se surpă acum dela sine dacă nu sunt întreținute si permanent controlate și consolidate. Este o utopie să pretindă cineva că acest patrimoniu unic în lume, cu o vechime de două milenii, de o valoare inestimabilă pentru istoria mineritului și a poporului român, va mai exista. Întreaga lume va pierde acest patrimoniu unic care aparține întregii omeniri, ca și piramidele Egiptului sau orașul incaș Macchu Pichu, iar România nu are dreptul de a permite distrugerea lui. Mă opresc aici cu evaluarea ordinului de mărime al elementelor principale ale acestui proiect considerând că în ansamblu aspectele arătate pot să ofere o imagine realistă a proporțiilor uriașe ale lucrărilor ce ar urma să fie efectuate, precum și a impactului pe care aceste lucrări l-ar avea asupra unei zone importante din regiunea munților Apuseni. Este evident că nu este posibil ca materialul prezentat să conțină în mod exhaustiv toate aspectele legate de această activitate. Ca atare, în continuare voi încerca să menționez cât mai concis, alte aspecte nu mai puțin importante legate de realizarea fizică a acestui proiect. Un prim aspect se referă la faptul că pe parcursul lucrărilor de decopertare și ulterior în timpul exploatării va rezulta un volum considerabil de rocă sterilă, care la rândul ei va trebui scoasă din zona carierei si depozitată în halde. Cum volumul total al acestui steril este și el, la rândul lui , de ordinul a milioane de metri cubi de rocă, se pune problema locului unde va urma să fie amplasată aceasta haldă de steril care va ocupa o suprafată importantă tot în zona respectivă. Al doilea aspect ce nu poate fi trecut cu vederea este că în momentul când se va termina cu dislocarea rocilor ce compun munții avuți în vedere de proiect și se va ajunge la excavarea carierei propriu zise, se va intra în porțiunea vechilor lucrări miniere subterane din zona localitații Roșia Montana în care există nenumărate goluri subterane, galerii, suitori, camere, stâlpi etc., ce se extind pe o adâncime de 250 – 300 m . În această situație va fi dificil să se realizeze geometria în trepte concentrice a carierei, existând și pericolul unei instabilități a zonei, putând avea loc surpări necontrolate . Al treilea aspect, de o importanță majoră este crearea iazului de decantare prevăzut a fi realizat în Valea Cornii prin închiderea văii cu un baraj cu o înălțime considerabilă. Problema pe care o ridica crearea acestui iaz de decantare, în care ar urma să fie pompate și stocate nămolul, tulbureala și toate apele uzate, toate soluțiile folosite la prepararea mecanică și tratarea minereului aurifer este că, versanții văii în care ar urma să se formeze iazul sunt constituiți din punct de vedere geologic din formațiuni între care sunt roci permeabile (brecii etc.), astfel încat nu se poate asigura etanșeitatea viitorului depozit de deșeuri lichide puternic poluante, care se vor infiltra în mod cert în pânza de apă freatică. Pericolul poluarii apelor freatice este foarte mare datorită volumului foarte mare a soluțiilor puternic poluante ce ar urma să fie depozitate, a înălțimii barajului avut în vedere (presiune hidrostatică ridicată ca urmare a adâncimii iazului) și a neetanșeității rocilor din versanții văii . Un ultim aspect ce trebuie subliniat în mod deosebit în legatură cu acest imens iaz de decantare, ce ar urma să ocupe o suprafață de câteva sute de hectare, este că se are în vedere un baraj mai puțin sigur (din pământ) și dacă ținem cont de problemele legate de efectul seismic al explodărilor din cariera situată în apropiere, nu poate fi exclusă nici posibilitatea unui dezastru. În încheiere îmi exprim speranța că în cele expuse mai sus am reușit să redau o imagine cât mai apropiată de realitate a anvergurii uriașe a lucrărilor și riscurilor legate de efectul acestor lucrări asupra mediului, pe o zonă considerabilă care nu se limitează strict la Roșia Montana. Tot în legatură cu acest proiect aș mai dori să adaug că numărul de locuri de muncă ce ar putea fi create pentru localnici (mineri, electricieni, mecanici, artificieri, etc.) este aproape insignifiant (200!) Deși se face o propagandă uriașă în presă cu privire la crearea de locuri de muncă, Gabriel Dumitrașcu fostul director al RMGC susține că locurile de muncă sunt un obiectiv secundar: “După construcția minei vor mai fi în jur de 550 de locuri de muncă, din care doar vreo 200 de slujbe vor putea fi ocupate de localnici, din cauza specializării înalte pe care o implică proiectul”. cronicazilei.info/despre-rosia-montana/ Petrut Dinculescu
Posted on: Fri, 15 Nov 2013 20:52:31 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015