Despre familie .... copii ...si bucuria de a trai ... De cateva zile, la fel ca multi alti oameni de pe acest pământ, mă simt obosit. Mă consumă agitaţia cotidiană, dorinţa de a răspunde tuturor celor care au nevoie de mine .... profesia, obligaţiile de serviciu ... Mă întreb de ceva vreme de ce anume muncim atâta? Cui dorim să demonstrăm ce? I-am întrebat pe unii colegi de ai mei câte ceva despre subiect. Nu mi-au dat un răspuns prea convingător. Unul îşi face casă şi trebuie să o termine până în primăvară. Altul are de schimbat o maşină, pentru că cea pe care o are nu mai e ... la modă. Un al treilea îmi spune că munceşte doar pentru a le demonstra celor din jur cât e de bun. Ciudat e că m-am regăsit în toţi ... aşa câte puţin din fiecare. Dar am rămas în aceeaşi ceaţă ca şi acum câteva zile. Cred că mă găseam în ea de mai multă vreme, dar nu conştientizam asta. În seara asta am mai terminat un proiect (pe care îl iubesc foarte mult) şi m-am simţit mai uşurat şi .... foarte mândru de mine. Numai că ... înainte de a merge la culcare, copilul meu a venit în camera în care lucram şi m-a întrebat uitându-se în ochii mei: M-ai chemat? M-ai strigat? Atunci am realizat ce dorea de fapt să îmi spună. Mă întreba, în realitate, dacă nu cumva m-am gândit să îi chem, să îl strig, să-i dau de înţeles că el - EL - e cel mai important, că pentru el exist (eu şi mama lui) şi că, de fapt, tot ceea ce fac, fac pentru el. Şi atunci, mi-a venit un gând .... îmi iubesc meseria (de fapt, profesiile pe care le am), îi iubesc pe oamenii din jurul meu, îmi iubesc cărţile pe care le citesc şi pe care le scriu, dar pe FIUL meu şi pe MAMA lui nu îi pot pune alături de toate acestea. Nu îi pot pune alături de munca mea. Ar fi o cumplită impietate. În realitate, EI sunt VIAŢA mea, lumina ochilor mei, aerul pe care îl respir, iar pentru timpul foarte scurt pe care îl petrec cu EI aş merita să fiu pedepsit. Fiecare clipă petrecută cu EI şi alături de EI îmi aduce aminte de un lucru (dureros în felul lui): nimic nu contează pe lumea asta şi nimic nu ar conta dacă nu i-aş avea pe EI. Iar EI sunt lângă mine. Chiar şi acum, când dorm, la câteva încăperi de mine, ştiu că sunt lângî mine şi că mă iubesc la fel de mult pe cât eu îi iubesc pe EI. ......infinit. Noapte buna ....tuturor mamelor, taţilor şi copiilor din lume ....
Posted on: Mon, 02 Dec 2013 22:06:51 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015