Despre mine, un telefon la miezul nopţii şi liber arbitru … Ieri am citit un articol despre soare care intra in scorpion, că începe o perioadă de trăiri intense şi ar cam fi moment prielnica ca fiecare să se analizeze, să se întoarcă către el. cum nimic în Univers nu este întâmplător, tot ieri, am reluat la mine pe pagina de facebook, ceva ce scrisesem în urmă cu câteva săptămâni: „Aruncând cu noroi în altul (judecând, bârfind, ponegrind), nu-l murdărești pe el ci pe tine. Arați doar de ce ești tu capabil.” Mi-a sunat telefonul în miez de noapte. Pe ecran îmi apărea numele unei prietene însa la aparat vorbea un bărbat. Am ştiut imediat cine este – prietenul ei, care a şi ţinut să-mi spună cum se numeşte(deşi știu că este unul din pseudonimele sub care se arată) şi să se recomande suplimentar ca „bărbatul” prietenei mele, probabil acest lucru l-a făcut să se simtă mai bărbat . De când mă ştiu în momentul în care mă trezesc chiar sunt trează, indiferent din ce cauză m-am trezit sau de oră. Urla în telefon şi mă întreba dacă sunt eu. Trează, calmă deşi somnoroasă i-am confirmat. Chiar nu mă aşteptam să mă trezesc la nicio ora după ce ajunsesem în pat. Mi-a cerut imperativ ca în acel moment să o scot pe prietena mea din lista de pe facebook. În caz contrar urma să facă nu știu ce postare care m-ar compromite pe mine, de pe adresa ei, asta drept pedeapsă că nu îi îndeplinesc cerere. Am încercat să discut calm cu el, spunându-i că este ora 1 noaptea şi că putem rezolva problema, dacă este vreuna dimineaţă. M-a corectat, că ora este 12 şi ceva, nu 1 şi mi-a dat termen 10 minute. Din ce mi-am dat eu seama se certau, undeva se auzea vocea prietenei mele care plângând îi spune ceva, nu am prea înţeles ce, timp în care fiinţa minunată care mă trezise ţipa mai departe că eu mă bag în relaţia lor, că de câteva zile îi atac eu la nivel energetic şi de aia se certă ei, că mă atacă şi el pe mine, că dacă nu înţeleg o atacă şi pe ea… Nu am avut cu cine să mă înţeleg şi am închis telefonul. După toată povestea mi-a cam pierit somnul şi pentru că n-am mai putut adormi, m-am ridicat din pat şi m-am pus pe scris, oricum sunt puţin în urmă cu ceva materiale. Cu toate astea nu m-am putut abţine să nu vă povestesc despre păţania mea de astă noapte. Cu această ocazie am constatat că ajunge un somn de trei sferturi de oră şi nu este cazul să pierzi prea mult timp dormind… Nu răspund la şantaj. Să fac ceea ce cred eu că este bine prin prisma conştiinţei mele, nu m-au împiedicat multe situaţii prin care am trecut de-a lungul vremii, nu o să mă împiedic de ţipetele în noapte ale cuiva cu siguranţă plin de suferinţă şi neputinţă. De când am hotărât să fiu ceea ce sunt, după ce o vreme am fugit de mine, multe situaţii au fost cele în care îmi era mai uşor să renunț, dar nu am făcut-o. Sunt capricorn şi despre ăştia se zice că-s tare încăpățânați şi ştiu să-ţi urmeze calea, au şi răbdarea să aştepte momentul oportun. Foarte răbdătoare nu prea sunt, dar aici mă ajută cealaltă parte de capricorn – ascendentul, tot în acelaşi semn. Nu mă tem ca mi-aş pata reputaţia cu ceva, nici că mi-aş pierde prestigiul. Acestea (reputaţia, prestigiul) sunt valori ale ego-ului, sufletul le are pe ale lui şi se ridică suficient de sus încât să nu fie atins. Nu am nimic de pierdut, pentru că nu am nimic de apărat. Eu sunt… şi atât. Tot ceea ce am făcut, bun sau rău, face parte din mine. Acele experienţe şi deciziile pe care le-am luat în urma lor m-au adus unde sunt astăzi, datorită lor sunt ceea ce sunt! Despre mine vorbesc foarte rar şi doar câteva persoane mă cunosc cu adevărat, prefer să fac, sunt un om de acţiune. Valoare pe care o dau gurii lumii am clarificat-o încă din adolescenţă întro discuţie cu tata: „dacă lumea vrea să mă facă curvă sau bețivă este problema ei, eu nu am timp să demonstrez că nu este adevărat, am altceva de făcut mult mai util şi mai important, iar dacă tu (tatăl meu) vrei să o asculţi este problema ta”, până la urmă este vorba din popor „cine se scuză se acuză”. De câțiva ani mi-am asumat scopul acestei veniri pe pământ şi de atunci munca mea s-a îndreptat înspre a-i ajuta pe ceilalți să se regăsească, să caute în ei adevărul şi să-şi găsească scopul vieţii. Cred că nimic nu-i mai important decât acest lucru – să şti cine eşti şi ce ia de făcut aici. Ştiu că sunt foarte bună în ceea ce fac. Nu o spun eu ci rezultatele pe care le am. Sunteţi pe aici câteva mii cu care întrun fel sau altul ne-am intersectat, sunt câteva sute care m-au întâlnit personal, sunt oameni cu care am vorbit şi i-am ajutat fără să-i cunosc. Eu nu am să dau exemple, cei care vor dori vor comenta postarea de faţă. Mulţi m-aţi întrebat despre atacuri energetice, despre apărarea PSI, despre vampirism. Am afirmat întotdeauna că echilibrul interior este cea mai bună formă de protecţie şi i-am îndemnat pe oameni să-ţi rezolve stările conflictuale în care se află. Să se ierte şi sa-ţi vadă de viaţă, să nu joace tenis la infinit pasând asupra altora responsabilitățile lor, căutând inamici şi duşmani în toate direcţiile. Repet aici – iertarea nu este un cadou pe care, cu mărinimie, să-l faci cuiva, ci un dar de vindecare făcut ţie! Dacă nu poţi ierta până când, umil, va veni cel care consideri tu că ţi-a greşit, să-ţi ceară iertare, este o chestiune de orgoliu. Orgoliul tău te împiedică să ierţi. Iar dacă nu te poţi ierta pană când nu ai confirmarea persoanei căreia simţi că i-ai greşit este tot o problemă a ta cu tine; vinovăţia te împiedică de data asta. Dar ce te faci dacă nici nu vine cineva să-ţi ceară iertare, nici să ţi-o dea, rămâi cu neiertarea in suflet, îţi otrăveşti singur întreaga viaţă? Alegerea aparţine fiecăruia dintre noi. Atunci când nu poţi să te ierţi şi transferi această neputinţă asupra altei persoane, aminteşte-ţi că acea fiinţă este la fel de minunată ca şi tine şi că singurul lucru pe care l-a făcut a fost să fie cu tine întro experiență pe care nu ai putut să o ai fără ajutorul ei. Raportându-te astfel la acea situaţie poţi să-i spui acelei fiinţe doar „mulţumesc, te iubesc” şi dacă este cineva de iertat acela eşti tu… Tu cel care a atras experienţa, tu cel care în loc să înveţi ai blamat, ponegrit, învinuit pe alţii de propria neputinţă. Este foarte adevărat că niciodată până acum, nu am făcut publică activitatea mea pe domeniul PSI. Şi aici sunt bună. Suficient încât să mi se propună in 2008 un job în armata. Este prima dată când scriu despre asta – l-am refuzat. De-a lungul vremii în portofoliul meu de clienţi, pe acest domeniu, au fost persoane suficient de importante, de la ofiţeri de poliţie, generali de armata până la agenţi sub acoperire. De la a face ceea ce cred eu corect să fac nu m-au împiedicat nici accidentele pe care le-am avut de-a lungul vremii. Îmi amintesc acum că în urmă cu câțiva ani am avut două în aceeaşi zi, unul de maşină urmat la câteva ore de un incendiu. Nu m-au împiedicat nici cele trei accidente de maşină pe care le-am avut anul trecut în mai puţin de șase luni, nici faptul că s-a intrat la mine în casă noaptea în timp ce eu eram acolo şi singurul obiect care a dispărut a fost laptopul, care culmea nu prea era la vedere, în timp ce portmoneul cu toate actele era pe birou. Nici atacurile energetice din care unele m-au ţintit în pat. Unul de anul trecut m-a făcut ca săptămâni la rând să nu pot călca pe picior, mi-au adus analgezicele pe geam că la uşa nu ajuns, avantajul de a locui la parter. Asta nu m-a împiedicat nici măcar să vă fac zilnic urarea „să aveţi şi astăzi o zi minunată”, în timp ce eu urlam de durere. Toate acestea au trecut, locuiesc tot în acelaşi loc şi mai departe foac tot cea ce simt să fac. Nu spun toate astea din dorinţa de a brava, dar cred că acum a venit vremea să fie scos şi acest lucru la lumină. Sunt ceea ce sunt şi nu am nimic de demonstrat nimănui. Cred că nu este important felul în care trecem prin experienţele vieții. Spuneam întro postare anterioară că a spune despre viaţă că este minunată nu te scuteşte de experiențe mai puţin plăcute, ci doar te face să le abordezi diferit, punând accent pe experienţă şi utilitatea ei, nu pe suferinţă. Şi ca să închidem cercul, revenind la semnul scorpionului şi la ce ne aduce în acest an vă invit să ne îndreptăm fiecare spre noi înșine, spre rezolvarea problemelor care nu ne permit să ne bucurăm de viață, de linişte interioară, de pacea sufletului, a traumelor care nu ne lasă să trăim în armonie şi abundenţă. Amintiţi-vă că fiecare atrage experiențele cu care rezonează, cele care îl ajută să se regăsească pe sine şi are viaţa pe care o merită. Dacă nu-ţi place viaţa pe care o ai, nu căuta vinovaţi de starea în care te afli, caută soluţii care să te ajute să ieşi din această situaţie, asumă-ţi existenţa şi fă schimbările necesare. Nimeni nu este vinovat de suferința altuia şi nici responsabil cu problemele cuiva. Înainte de a arunca cu piatra în altul amintește-ți că aceasta poate deveni bolovanul de care te vei împiedica pe drumul tău. Ştiu că această poveste o va citi cine trebuie. Sunt convinsă că pe unii dintre voi vă va pune pe gânduri, pe alţii vă va ajuta în luarea unor decizii. Vor fi şi unii care vor regreta timpul alocat lecturii, dar aşa-i in viaţă – nu totdeauna primeşti ceea ce vrei, ci ceea ce ai nevoie. Na că am scris o grămadă, mai să iasă un roman. E timpul să mă opresc. Cam asta despre mine şi telefonul de la miezul nopţii. Cei care doriţi sa-mi fiţi alături mai departe sunteţi bineveniţi. Cei care doriţi ca drumurile noastre să se despartă este liber la ieşit din lista de prieteni. Alegeţi cu inima, cultivaţi-vă valorile sufletului şi aveţi curajul să faceţi ceea ce simţiţi. Şi pentru că tot am pus în titlu liberul arbitru vreau să mai spun doar atât, fiecare l-am primit. Este dreptul nostru divin căpătat prin naştere, să alegem ce facem cu viaţa noastră şi cu toate înzestrările cu care am venit pe acest pământ. Mulțumesc pentru răbdare. Să avem o zi minunată, o viaţă minunata!
Posted on: Thu, 24 Oct 2013 14:24:15 +0000