Dialog cu un schizoid 6 In dimineata urmatoare Luana se trezi din lesinul ei prelungit.Ofteaza intr-una.Chipul ei livid intristeaza si valurile marii.Este tacuta.Clepa in spatele ei o urmarea in tacere.Merge spre fereastra.Incearca sa o deschida.Surprinzator fereastra se deschide.Luana trage o gura de aer.Simtea nevoia sa dea drumu stolurilor de ganduri care ii incovoiau creierul.Baba o privea.Ii curge o lacrima.O sterge cu repeziciune.Luana isi aprinde o tigara.Cu greu, dar,accepta acest film.Priveste spre cer.Adulmeca cu nesat aerul proaspat Priveste valurile marii involburate in adancul iernii care isi facea simtita prezenta.Clepa o urmareste cu privirea.Nu face nici un gest care ar zdruncina momentul de liniste al femeii privitoare pe fereastra in adancul orizont al disperarii.Priveste .La un moment data trec doi tineri tinandu-se de mana.Incepe sa suspine usor.Amintirea celor doi copii ii vine in minte.Cam de varsta celor doi tineri ar fi si ceilalti copii.Copii ei.Care ii daduse spre adoptie.Se simtea murdara.Tinerii erau vecinii ei.Erau infiati .Stia acest lucru de la parintii adoptivi.Tinerii stiau ca parintii nu sunt cei biologici.Luana iubea acesti tineri.Iubea intreaga familie.Era atat iubire si daruire.Ceea ce in familia ei nu descoperise nici din greseala. Tinerii nu erau frati.Au fost infiati din doua orfelinate diferite.Dar dragostea si iubirea zamislits intre ei erau un spectacol pe care doreai sa il revezi intr-una.Luana privea.Ochii ii jucau in lacrimi.Cei doi poposira in apropierea ferestrei.Isi sarutau mainile.Tandretea molipsitoare o simteai in inima.Mangaierile lor erau atat de fine..asemeni unui zbor de fluturi.Luana se duce catre usa.Ciudat si usa se deschide.Baba o priveste.O lasa sa iasa pe veranda.Face niste semne in urma ei.Scuipa de trei ori si nu o scapa o secunda din ochi. Veranda era ca din povesti.Plina cu flori.Desi era iarna florile Luanei nu se ofileau niciodata.Chiar iarna fiind.Oare safi mostenit si ea ceva har de vrajitoare?Multi oameni o intrebau ce face florilor ca sunt in orice anotimp la fel.Nu stia ce sa le spuna.Ridica din umeri. Asezandu-se pe un scaun,priveste la tinerii plini de jocuri colorate.La putin timp se aude strigata. -Luana,LUANA. Intoarce capul,erau tinerii.Ia invitat in veranda.Le zambi plina de emotie. -Buna copii,ce faceti? -Ne plimbam .Savuram aerul inteptor al iernii.Spuse Vera. Dar nici baiatul nu se lasa mai prejos in raspusuri.Putin iscoditor, de fel Adrian. -Zambim frigului.Luana nu iti este frig?Esti in maneca scurta. -Nu,nu imi este. -Ce ati mai facut dragii mei? -Pai Adrian este anul doi la psihologie.Si extrem de innebunit mai noi de lumea ezoterica. Luanei ii tresari pleaopele,la auzul acestui cuvant.Ezoteric.Hmm toti devenim vrajitori.Ramane pierduta. -Luana ce este cu tine intreba Vera. -Nimic. Ma gandeam ce il poate fascina pe iubitul tau in universul ezotericului. -Senzatia ca te face sa ai impresia ca stii tot.Ca poti simti mai mult decat orice alt om. -Aha.Inteleg.Si tu Vera ce studiezi? -Pictura.Ador sa vorbesc in culori si imagini. Inima Luanei o lua la trap.Si ea terminase universitatea de arte plastice sectia pictura.Cel cu care a ramas insarcinata aducand pe lume doi gemeni o fata si un baiat era psiholog de profesie.Dar pe langa profesia lui adulmeca cu o mare pofta scrierile ezoterice.Era mirata in sinea ei de aemanari.Dar nu spune nimic.Ii asculta in continoare cu mult drag. Usa verandei se deschide.Motanul gri reusi sa iasa afara.Tusti direct in bratele Luanei.Era un motan superb.Si avea un nume parca predestinat.Narcis. Tinerii zambira admirativ la motan. Adrian bagaret de felul lui.Spune. -Nu stiam ca ai animale.Ce motan frumos.Ce mare e.Si ce privire calda. Luana zambi.Se comporta ciudat.Nu,ca nu ar fi avut motive.Dar era atat de pasiva.Nu trece mult si iesi cea de-a doua pisica. -Ea este muzet.Este fetita .Da.O fetita foarte frumoasa.Albul blanii imaculat te facea sa o mangai .Ochii erau irezistibili.Aveai senzatia ca iti poatr vorbi aceasta pisica doar din ochi.Vecinii dupa ce smotocira pisicile sau retra la ei acasa.Luana ramane pe banca cu pisicile.Muzetse cuibari in bratele ei. -Luana ce copii minunati.Adorabili. -Da.Speciali.Ma simt foarte atasata de ei.Mereu imi aduc aminte de copii mei. -De ce nu ii cauti? -Hmmm nu stiu.Si ce as rezolva daca ii caut?Nimic.As deschide rani cicatrizate de mult.Nu doar ranile mele.Nu se cade sa fac asa ceva. Am acceptat sa imi duc crucea. Muzet se ridica in doua picioruse si o mangaie pe fata .Clepa aparu si ea pe veranda. -Gata .Suficient.Am pregatit masa.de seara.Apoi am chef de un nou ritual.Unul mai special decat ieri seara. Luana intra in casa.Il vede pe Edy.Se duce la el.Il saruta pe obraz spunand in soapta. -Imi este dor de tine.
Posted on: Thu, 14 Nov 2013 13:17:05 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015