Dialog între cer şi pământ 21-08-2013 Cel ce adevereşte - TopicsExpress



          

Dialog între cer şi pământ 21-08-2013 Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând!” Amin! Vino, Doamne Isuse! (Apocalipsa 22:20) Aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Mântuitorul nu pot decât să salute bucuroşi înştiinţarea din Cuvântul lui Dumnezeu că Acela în care stau toate speranţele lor de viaţă veşnică vine din nou, nu ca să fie insultat, dispreţuit şi respins, aşa cum a fost la prima venire, ci cu putere şi slavă, ca să-Şi răscumpere poporul.” (TV, p. 280) Tema revenirii lui Isus reprezintă firul roşu al întregului Nou Testament şi în special al cărţii Apocalipsa. Introdusă din versetele 4, prin salutul: „Har şi pace vouă din partea Celui ce vine”, şi 7, asigurarea: „El vine pe nori. Şi orice ochi îl va vedea”, tema revenirii pulsează în fiecare verset al cărţii, atingând apogeul în ultimul capitol. Cuvintele finale: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” sunt un ecou al primelor cuvinte. Concluzia cărţii – „Eu vin curând!” – coincide cu introducerea. Dar, în timp ce Apocalipsa 1 subliniază revenirea lui Isus la persoana a treia – „El vine pe nor”, ultimul capitol prezintă revenirea la persoana întâi – „Eu vin curând!” Acum, Cel care vine vorbeşte despre venirea Sa. În capitolul final suntem martorii unui dialog magnific între cer şi pământ, cu alternanţe între făgăduinţa „Vin” şi chemarea „Vino!” Cuvântul „vin” apare de şapte ori, ca un leitmotiv. La strigătul cerului care începe cu proclamarea de două ori a făgăduinţei: „Iată, Eu vin curând!” (vers.7,12), răspunde de două ori chemarea pământului: „Vino!” (vers.17). Apoi cerul reasigură pământul: „Da! Eu vin curând!”, iar rugăciunea omului răspunde: „Amin! Vino, Domne Isuse!” Noi strigăm „Vino!” ca răspuns la „Eu vin curând!”, pentru că ne dorim din toată inima viaţa promisă de Isus. Eşti gata să strigi tu MARANATHA? CONEXIUNE: În comunism, revenirea lui Isus era un subiect interzis în bisericile adventiste. Autorităţile monitorizau predicile prin intermediul informatorilor securităţii. Pastorii care nu se conformau acestei interdicţii erau consideraţi duşmani ai regimului. Motivul: „fanatizarea” credincioşilor şi contrazicerea ideologiei ateiste cu privire la „viitorul luminos” făgăduit de propaganda comunistă. Gheorghe Modoran, pastor, profesor la Institutul Teologic Adventist
Posted on: Wed, 21 Aug 2013 04:14:17 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015