Din martie legea zace la Camera Deputatilor....... Dezbaterea si adoptarea Proiectului de lege pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fara stapân. (L771/2007/2012). (Reexaminare ca urmare a Deciziei Curtii Constitutionale) Doamna Cristiana-Irina Anghel: Mulţumesc, domnule preşedinte. Pot să spun că este prima dată când am emoţii, deşi vorbesc de mai mult timp în Parlament. Mi-am permis să-mi scriu câteva gânduri, pentru nu ştiu dacă voi putea duce până la capăt fără să şi plâng. În perioada campaniei electorale de la sfârşitul anului trecut, am pierdut 10 prieteni cu lăbuţe şi blăniţă. Au fost ucişi. Pentru bani. Pentru foarte mulţi bani. Pentru ce sunt ucise, în general, animalele în ţara aceasta, deşi eutanasierea este contrară principiilor şi prevederilor Declaraţiei Universale a Drepturilor Animalelor, proclamată solemn, la Paris, în 15 noiembrie 1978, la sediul UNESCO. Au fost ucişi, deşi toate animalele au, în mod egal, dreptul la existenţă, în cadrul echilibrului ecologic. Au fost ucişi, deşi orice formă de viaţă animală are dreptul la respect. Au fost ucişi, deşi niciun animal nu trebuie supus unor tratamente brutale sau unor acte de cruzime. Au fost ucişi, deşi sacrificarea oricărui animal, care nu este absolut necesară, precum şi orice decizie care duce la un asemenea act constituie o crimă. Au fost ucişi, deşi în Raportul explicativ la Convenţia Europeană pentru Protecţia Animalelor de Companie, întocmit sub egida Comitetului de Miniştri al Comisiei Europene, pct. 15, lit. d), se menţionează că prin „animale de companie” se înţelege şi ceea ce se desemnează, în mod curent, prin noţiunea de „câini fără stăpân”. Au fost ucişi, deşi aceşti prieteni ai mei ar fi trebuit să beneficieze de protecţia Convenţiei. Au fost ucişi, deşi Tratatul de la Lisabona prevede că animalele sunt fiinţe simţitoare şi trebuie tratate în consecinţă. Au fost ucişi, deşi înaintea votului final asupra proiectului de lege PL-x nr. 912/2007, Parlamentul European a făcut apel la Parlamentul României să voteze în spiritul european, pe baza responsabilităţii etice, pentru unica soluţie, bazată pe strategiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii: prindere, sterilizare, returnare. Au fost ucişi, deşi, conform prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Au fost ucişi, deşi art. 11 alin. (1) din Constituţie prevede, la rândul său, că tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Au fost ucişi şi nimeni nu s-a gândit la suferinţa sufletească ce mi-au provocat-o mie. Au fost ucişi şi nimeni nu este răspunzător pentru această cruzime, deşi au fost ucişi. Domnilor colegi, Avem ocazia, astăzi, să demonstrăm că ne pasă şi să încercăm să reparăm răul făcut până acum. Ceea ce se întâmplă în România, de 23 de ani, se face cu bună-ştiinţă şi se face pentru bani, foarte mulţi bani. În perioada următoare, vă voi aduce şi dovezile faptului că, la nivel de judeţe, se mănâncă sute de mii de euro, omorând câinii şi se fac bani din sufletele lor. Pentru aceasta, străzile sunt pline şi pentru aceasta, n-a fost rezolvată problema. Această lege ne ajută pe noi, iubitorii de animale, să facem în aşa fel încât să împăcăm situaţia şi cu cei care nu mai vor să fie haite de câini pe străzi, dar şi cu cei care suferă pentru orice suflet care este ucis. Vă rog, votaţi această lege şi vă mulţumesc. Mulţumesc, de asemenea, domnului Marinescu, care, de ani de zile, se zbate... (Aplauze la balcon şi în sală) Mulţumesc asociaţiilor de protecţie a animalelor... (Aplauze) Mulţumesc tuturor cadrelor didactice care, la şcoală, îşi fac datoria şi îi învaţă pe copii că orice are viaţă trebuie tratat cu respect şi vă mulţumesc şi dumneavoastră că m-aţi ascultat. (Aplauze) Doamna Cristiana-Irina Anghel: Treizeci de secunde şi vă mulţumesc, domnule preşedinte. Pentru cei care se tem de căţeii de pe stradă. Într-adevăr, unora le dau dreptate, dar pe cei de aici din Parlament care se tem de lucrurile acestea îi întreb un singur lucru: oamenii ucid? Da. Suntem toţi băgaţi în nişte cuşti şi nu mai avem voie să umblăm pentru că, vezi Doamne, unul dintre noi va putea ucide la un moment dat? Acesta înseamnă fariseismul şi faptul că nu înţelegi ce înseamnă sufletul de câine şi sufletul celui care iubeşte câinele. (Aplauze.)
Posted on: Mon, 09 Sep 2013 01:28:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015