Discult mult cu persoane afectate de cazul lui Ionut Anghel. Unele dragi mie, din categoria celor care se tem sa nu aiba loc o reactie disporportionata impotriva animalelor. Accepta ca problema e grava si chiar ca unii caini agresivi trebuie ucisi. Acesta e un tip de discurs rezonabil si justificat. Mai constat un tip de discurs, la alte persoane pe care le-as numi ”ultrasi” ai maidanezilor. Ma uimeste cum cauta explicatii din cele mai penibile pentru a incerca sa convinga interlocutorii ca nu suntem in fata unui fenomen periculos. Ar accepta orice în afara evidenței. le spun tuturor: ”Incetati sa fiti talibani in sustinerea unei situatii extrem de grave, este penibil sa ramaneti blocati in aceasta atitudine, dupa ce au murit patru oameni, cati trebuie sa mai moara ca sa inteleaga cei ca dmneavoastra ca suntem in fata unui pericol public. Cati? 100? 1.000? De la o mie in sus pricepeti realitatea? Haitele pe care le vedem pe strazi sunt si ele ireale? Macar aveti bunul simt sa nu interveniti acum, dupa ce un copil de patru ani a fost mancat de viu. Macar atat. Puteți să tăceți măcar o săptămână, din respect pentru drama oribilă a acestei familii?”. Studiind modul aberant in care încearcă să blocheze luarea unor masuri, ma intreb daca nu cumva a ineput deja o campanie pragmatica si agresiva de comunicare a celor interesati sa incaseze in continuare banii din afacerile necinstite cu autoritatile locale. E imposibil ca un om normal la cap, de buna credinta, sa ajunga pana aclo incat sa sustina ca vinovat e chiar copilul sau sa inventeze tot felul de aberatii, orice, numai evidenta nu.
Posted on: Sat, 07 Sep 2013 10:52:09 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015