Discursul meu de ieri, după audierile BEM și Aeroport Stimați colegi, onorată asistență! Audierile de astăzi se înscriu într-un proces firesc, dar pe alocuri chinuitor de dificil, în condițiile Republicii Moldova, de învățare a democrației. Guvernul a întreprins niște acțiuni de redresare a situației în unele domenii de interes vital pentru economia și pentru cetățenii țării noastre – la o instituție bancară de sistem care are foarte mulți deponenți mici persoane fizice și la principalul nostru port aerian care ne asigură conexiunile cu alte țări. Opoziția consideră că aceste acțiuni sunt în detrimentul intereselor publice. În rezultat noi am renunțat de la examinarea altor subiecte vitale pentru cursul firesc și normal al vieții cetățenilor și am purces la dezbateri. Și opoziția participă la aceste dezbateri așa cum se pricepe cel mai bine să o facă – cu insinuări și amenințări, cu agresivitate, isterie și injurii, cu verdicte gata date ca și cum ar fi o instanță de judecată supremă în țara noastră. Dar hai să le luăm pe rând: 1.Cazul Băncii de Economii Dar cred că anume acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de o abordare calmă, obiectivă și foarte responsabilă în dezbaterea acestei situații. Am fost deja martorii, în primăvara acestui an, când grație unor declarații iresponsabile și isterice ale opoziției comuniste oficiale dar și a unor opozanți mai liberali, au fost panicați și induși în eroare mai mulți deponenți ai băncii, care și-au retras depozitele și în rezultat și-au pierdut dobânzile acumulate mai mulți ani de zile. Așa-i Domnu Ghimpu? În consecință, situația băncii, care începuse să se redreseze după schimbarea consiliului și managementului executiv în vara anului 2012, a început din nou a se șubrezi. N-aș vrea să cred că acum se dorește repetarea situației Poate Guvernul nostru de coaliție a greșit, implementând o dispoziție ce-l obliga să amelioreze urgent situația la Banca de Economii care se conținea în Hotărârea Parlamentului nr. 152 din 21 Iunie 2013, poate era nevoie de mai multă comunicare cu societatea și cu Parlamentul? Poate există careva pericole de viitor pentru clienții băncii și pentru sistemul bancar per ansamblu? Poate, cine știe, aceste pericole pot viza orice bancă din țară sau din afara ei? Este firesc și omenește să avem unele îndoieli, pe care le am și eu, de altfel .. Dar, la o apreciere obiectivă care derivă din rapoartele pe care le-am audiat astăzi, putem constata că la moment situația din bancă s-a ameliorat cardinal și economiile deponenților sunt în siguranță. Important de notat este că pentru atingerea acestui obiectiv nu s-au cheltuit bani din buget, statul și-a păstrat posibilitatea de a controla deciziile în administrarea băncii, de a spori real și substanțial valoarea pachetului de blocaj de acțiuni pe care le deține la Banca de Economii. Personal calific drept pozitive aceste evoluții. Opoziția noastră, foarte pestriță și gălăgioasă în acest subiect, dar și unii băgători de seamă autohtoni și din afară, consideră că nu este bună situația curentă și că era mai bine dacă banca falimenta și deponenții își pierdeau economiile și dobânzile. Destul de agreabilă în viziunea lor ar fi și varianta în care statul ar tăia vreo doua miliarde din sfera socială și le-ar înfunda într-o afacere improprie sectorului public, care a început să fie erodată încă înainte de instituirea guvernării democratice în toamna anului 2009. Mai mult, ei presupun ca această acțiune ”revoluționară” să fie întreprinsă prin naționalizare – procedeu probat pe larg în practică istorică comunisto-bolșevică, făcând abstracție că legislația Republicii Moldova nici nu prevede o asemenea procedură. Este explicabil de ce opoziția veșnic pusă pe revoluții își dorește ca oamenii să protesteze în stradă – asta le-ar alimenta avântul și speranța de ași realiza visul etern – cârnatul de-o rublă, alegeri anticipate și debarcarea puterii democratice. Opoziției î-i este în cot de ”patrimoniul poporului” sau de grija față de cetățeni. Evoluția situației de la Banca de Economii le-a căzut ca pasatul în lapte și ei exploatează acest subiect cu cinism, fără scrupule și foarte gălăgios, uitând de principiul că ”banii iubesc liniștea” și expunând unor noi riscuri stabilitatea instituției financiare vizate. Dar putem presupune că execută și o comandă de lichidare a BEM, care conjunctural se încadrează perfect în obiectivele lor politice generale de destabilizare a situației în țară. Din păcate opoziția noastră comunista acționează conform principiului machiavelic ”..că scopul scuză mijloacele”, făcând abstracție de posibilele prejudicii pe care le pot cauza cetățenilor deponenți ai băncii. 2.Lucrurile legate de concesionarea Aeroportului sunt și mai prozaice: dacă nu este identificat urgent un investitor care să-și asume cheltuirea într-un termen scurt vre-o 4-5 mlrd de lei, riscăm ca nu doar Boeing-urile și Airbus-urile să ne ocolească, dar chiar și Kukuruznicele să aibă frică să aterizeze la Chișinău. Guvernul a încercat s-o facă, continuând eforturile guvernării comuniste care conștientizase încă la începutul anului 2009 iminența modernizării și adaptării principalului nostru port aerian la cerințele care le impune mediul concurențial internațional. Chiar făcând abstracție de considerentele economice și concurențiale, am deplina convingere că cetățenii noștri merită un aeroport modern mai bun care să le ofere confortul și siguranța firească pentru călătoriile pe calee aerului la începutul secolului XXI. Personal, am un sentiment de rușine de fiecare dată când revin acasă din delegațiile oficiale din state comparabile ca mărime și potențial cu țara noastră. Un aeroport mai primitiv decât al nostru nu prea găsești deja – fără coridoare de transfer a pasagerilor direct în nave, fără separarea halelor de plecare și sosire a pasagerilor pe etaje diferite, fără parcare etajată cu acces controlat automat etc… Eforturile Guvernului de a găsi soluții pentru problemele enumerate sunt salutabile, și chiar dacă personal am unele îndoieli referitor la soluția identificată, înțeleg că nu prea se rup spre Chișinău alți investitori, cu nume internaționale mai sonore dar și cu ambiții și cerințe mai mari. Sunt sigur că după audierile de astăzi vor dispărea mai multe semne de întrebare referitor la rațiunea de concesionare a aeroportului. Cât ține de aspectul legal prin prisma prevederilor constituționale, urmează să se pronunțe Curtea Constituțională pentru a putea face ulterior concluzii. Dar generalizând subiectele care au fost abordate, dar și maniera în care le abordează opoziția, putem conchide că prin prisma audierilor de astăzi, ne confruntăm cu necesitatea depășirii unor probleme mult mai fundamentale: mentalitatea perimată și lipsa culturii și dialogului politic în societatea noastră. Mentalitatea perimată a societății noaste și emanației sale – clasa politică, constă în dificultatea de percepere a adevărului că anume sectorul privat și inițiativa privată sunt motoarele dezvoltării, bunăstării și progresului. Statul este un administrator ineficient și deseori pierde competiția cu sectorul privat. Pentru a motiva managerii profesioniști să vină la o întreprindere de stat trebuie să le oferi un salariu pe măsură. Dacă unui manager de top al unei întreprinderi de stat i se plătește un salariu comparabil cu cel al unui omolog de-al său din sectorul privat, acest fapt devine imediat subiect de scandal. În rezultat, avem în cele mai frecvente cazuri angajați manageri la întreprinderile de stat, pentru care factorul motivant este nu remunerarea oficială, ci posibilitățile de delapidări și fraude. Lipsa culturii politice și al dialogului politic civilizat generează mari pericole pentru sistem și constituie o premisă de stagnare permanentă în dezvoltarea societății și atingerea obiectivelor de bunăstare a cetățenilor. Politicienii nu ar trebui să uite nici pentru o clipă că unul din criteriile de bază în formularea și lansarea mesajelor este ”responsabilitatea”. Mesajele radicale aduc multă confuzie în mințile cetățenilor și subminează încrederea acestora în clasa politică. Exemplele recente prin care oficialii de la guvernare sunt taxați absolut gratuit și fără drept de apel drept ”hoți”, ”mafioți” și ”corupți” nu fac decât să genereze acțiuni de răspuns, care se pot transforma în reacții în lanț extrem de periculoase pentru societate și economie. Opozanții (atât cei comuniști, cât și cei liberali) ar trebui să conștientizeze necesitatea respectării unor limite rezonabile în proferarea anumitor etichetări și insulte, deoarece pot provoca efecte care vor fi greu de stăpânit ulterior. Din păcate mai avem mult de învățat la acest capitol.. Chișinău, 03 Octombrie 2013
Posted on: Fri, 04 Oct 2013 13:41:20 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015