Dispreţul melteanului de mahala ajuns în fruntea bucatelor a devenit un peisaj banal mediatic. Hainele de îndelungată carieră „couture” nu pot schimba grimasele unui chip suferind, căci este foarte clar că purtarea noilor şi scumpelor simboluri de „high life” e dificilă, complexă, greu de armonizat cu sufletul sărac şi gândul epuizat înainte de a fi rostit. Şi pentru că dialogul presupune o comunicare variabilă în idei, treceri prin mai multe cronologii sufleteşti, grobianul miliardar rage, se ceartă, gesticulează. Nu poate zâmbi, nu se poate bucura şi nici spaima de lumea spiritualizată nu o poate percepe decât organic, prin intestin, căci, pentru a fi desluşită senzorial, ar trebui înţeleasă şi definită. El trăieşte într-un blocaj între negru şi alb. Nu are curajul să spună de unde se trage, cum spune proverbul „nu uita de unde ai plecat”, şi nici nu poate spune încotro vrea să se îndrepte, căci nu are nici un ideal îndepărtat. Şi astfel, pentru că ei conduc practic mecanismul social, politic, cultural şi, într-o oarecare măsură, şi cel economic, întreaga ţară rămâne într-un blocaj similar: o viaţă ternă, nici albă, nici neagră. Nu ştim care ne este punctul de plecare pentru că avem senzaţia staţionării în istorie şi nici nu ştim dacă suntem orientaţi către o anume direcţie, lipsindu-ne perspectivele în imediat.
Posted on: Wed, 12 Jun 2013 06:03:16 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015