Doi reptilieni tin in bratele lor puternice un blazon regal! Daca va uitati la blazoanele familiilor aristocrate, regale si nobiliare (toate 3 desemnand aceleasi personaje) o sa vedeti astfel de simboluri in care se infatiseaza "dragoni" cu forma BIPEDA, care au aripi, coada, unii au fetele aproape umanoide! Ce se intampla? Asta e intrebarea care o pun multi, adica de ce sa-si puna ei pe blazoanele regale fiinte de sorginte reptiliana, de ce nu gaini? pisici? caini? cai? soareci? etc. orice altceva, dar sa nu-si puna soparla... Intram in cultura secreta a acestor conducatori regali! Miturile cu dragoni şi zei reptilieni abundă şi la britanici, şi la celelalte popoare europene. Iată numai câteva dintre locurile britanice unde întâlnim legende despre dragoni/şerpi: "Avebury, Bamburgh, Baslow, Betws-y-Coed, Bishop Auckland, Brent Pelham, Bretforton, Brinsop, Bromfield, Bures, Burley, Castle Neroche, Cawthorne, Chipping Norton, Crowcombe, Dartford, Deerhurst, Dinas Emrys, Dronley, Dunstanburgh, Durham, Gunnerton, Henham, Highclere, Horsham, Hughenden, Hutton Rudby, Kellington, Ker Moor, Kilve, Kingston, Lewannick, Linton, Llandeilo Graban, Llyn Cynwch, London, Longwitton, Ludham, Lyminster, Middlewich, Mordiford, Norton Fitzwarren, Norwich, Nunnington, Oxford, Penmynydd, Penshaw, Renwick, Saffron Walden, Saint Leonards Forest, Shervage Wood, Slingsby, Sockburn, Tanfield, Trull, Uffington, Wells, Westbury, Wharncliffe, Wherwell, Wiveliscombe, Wormbridge, Wormîngford, Wormhill şi Wormshill. (Worm sau wirm înseamnă „dragon înaripat".)" Toate legendele despre dragonii şi şerpii din insulele britanice prezintă teme similare. înainte de potop, insulele britanice erau o colonie atlantă lemuriană (asa cum prezinta si David Icke), iar descendenţii s-au întors acolo ca fenicieni, egipteni şi sub multe alte nume, atunci când Imperiul Sumerian a început să se extindă către fostele leagăne ale civilizaţiei lor. Purtătorii cunoaşterii atlante/lemuriene din Marea Britanie şi alte părţi ale Europei erau numiţi Naddred sau Adders, nume galez pentru şarpe. Insă cel mai bine ei sunt cunoscuţi ca druizi, cuvânt galez în Irlanda pentru înţelept, vrăjitor sau şarpe, fiind numiţi „preoţi ai şarpelui". Un manuscris irlandez pretinde că adepţii artelor druidice descindeau din Tuatha de Danaan - „Poporul zeiţei-şarpe Dana". Se pare că Tuatha de Danaan mai purtau şi numele de Sumaire. Aceştia erau fostele popoare atlante care se stabiliseră în Asia Mică (Turcia) şi care mai apoi s-au extins în Europa, numind Britania ca „Albion" după Albina, cea mai mare fiică a lui Danaus, vechi preot Danaan. Din punct de vedere lingvistic, Danaan are o asonantă cu Canaan, aceste „două" popoare provenind din aceeaşi parte a lumii. David Icke spune: "Cred că Danaan şi Canaan pot fi folosiţi ca termeni pentru acelaşi popor. Unul dintre conducătorii lor, Brutus, i-a condus pe migratorii danaani/troieni către insulele britanice şi a înfiinţat Caer Troia sau „Noua Troie", care de fapt este chiar Londra de astăzi. Legenda continuă cu înfrângerea danaanilor de către milezienii greci din Asia Mică, iar acordul de pace implica plecarea danaanilor de la suprafaţă spre un regat subteran, care putea fi accesat prin „dealurile goale" din Irlanda. Se spunea că danaanii erau o rasă gigantă războinică, ce a devenit mai mică de înălţime odată cu trecerea timpului. La fel se ştia în Irlanda despre firbolgi, formorieni şi nemedieni, care au fost şi ei înfrânţi şi duşi în subteran, unde se spune că şi-au pierdut statura lor gigantă. Tema acestor uriaşi se regăseşte în întreaga lume şi, ca şi danaanii, sunt deseori descrişi ca având chipuri de „nordici". Un alt subiect comun este răpirea de către aceste fiinţe a oamenilor de la suprafaţă şi încrucişarea cu aceştia." în cartea sa Peşteri, Creuzete şi fiinţe tainice, Michael Mott subliniază asemănarea care există între „Tuatha" şi „Tuat", numele egiptean pentru subteran, prin care faraonii credeau că vor merge spre nemurire. Se spune că druizii au continuat să folosească cunoaşterea danaană la suprafaţă, după ce aceste popoare au fost forţate să intre în subteran. Cel mai înalt nivel al piramidei druidice era aşa-numirul Arhi-Druid: piramidele erau situate pe insule, deoarece pământul era înconjurat de apă, care este un puternic centru energtic, iar cele mai mari vortexuri energetice sunt amplificate aici. Arhi-Druizii îşi aveau baza în Isle of Man (căminul vechii Şcoli de Mistere Dannaane) din Marea Irlandeză, Isle of Anglesey de pe coasta de nord a Ţării Galilor şi Isle of Wight sau „Insula Dragonului", după cum era numită, pe ţărmul de sud al Angliei, unde eu am locuit aproape 20 de ani. Cercetătorul Mark Amaru Pinkham sugerează că Isle of Wight ar putea fi (şi chiar este) „vortexul pivotai" din reţeaua de nord a planetei. Nu e de mirare că acolo, chiar şi în zilele noastre, multe personaje de seamă ale Iluminaţilor continuă să practice satanismul. Stonehenge, Avebury, Glastonbury Tor, Bath şi Iona au fost alte centre druidice importante. Glastonbury Tor (deal sau movilă) se situa pe Isle of Avalon sau „Insula celor nemuritori" - nume comun pentru multe centre ale -"Şerpilor". Insula Iona de pe coasta scoţiană era cunoscută ca Innis nan Druidhneah sau „Insula druizilor". Arhi-Druizii erau remarcaţi prin cele şapte «ouă de şarpe" de pe pieptul lor. Zeiţa Artemis (Dana, Diana) era şi ea descrisă având ouă pe piept. Oare legenda miticului Sf. Patrick, care alunga şerpii din Irlanda, însemna distrugerea reţelei de druizi sau Adder? Dacă da, aceasta a fost numai pentru ochii poporului, pentru scoaterea oficială din circulaţie a cunoaşterii şi menţinerea ei cât mai vie în cadrul societăţilor secrete.
Posted on: Wed, 03 Jul 2013 18:09:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015