Doi tineri căsătoriți s-au mutat într-un cartier nou. În prima dimineaţă, petrecută in noua lor casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon. - Ce cearceafuri murdare întinde vecina noastră în balcon! Cred că nu foloseşte un detergent prea bun. Poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele rufele... Soţul ei privi şi rămase tăcut. Şi astfel, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, din ce in ce mai indignată, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare. După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri perfect curate şi îi spuse soţului ei: Priveşte, a învăţat să spele rufele! Vezi? Sunt curate lună! O fi invăţat-o altă vecină? Atunci, soţul ei hotărâ să rupa tăcerea şi îi răspunse: - Nu, draga mea. Azi m-am trezit mai devreme şi am spălat geamurile casei noastre. (sursa povestioarei: Internet) La fel se întâmplă și cu felul în care vedem oamenii. Îi vedem în funcţie de curăţenia ferestrei sufletului nostru. Înainte de a critica şi de a judeca, înainte de a pune o etichetă și de a ne grăbi să ne dăm cu părerea, ar trebui sa ne asigurăm că fereastra sufletului nostru este curată. Altfel nu vom putea vedea clar
Posted on: Sat, 31 Aug 2013 08:14:55 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015