Dorel Sandor - Insectar politic. Romania 2013 October 16 near Bucharest 86. “Rosia Montana” – 3 capcane Prezenţa spontană ca formă de protest se poate destrăma de la sine sau poate intra intr-un labirint inselator. Ca manifestare publică ea este expusă la presiuni, interpretări şi tentaţii. Presiunile vin cel mai adesea din exterior şi ţin de limitări temporale sau spaţiale referitoare la desfasurare. Restricţii referitoare la momentul ales, durata sau spaţiile tolerate de autorităţi, pot să influenţeze şi structura formele de manifestare. Pot deveni obstacole dar pot deveni şi sursa a unei reacţii de reluare şi extindere. Dezbaterea publică, prezentarea în mass-media a evenimentelor, mesajelor, incidentelor, a grupurilor în dinamica manifestărilor este de asemenea, expusă la o prelucrare a imaginii. Pentru public, îndeosebi pentru cei care nu participă, doar „asista” la evenimente, imaginea bate desfăşurarea propriu-zisă a mişcării. Această prevalenta a mesajului asupra emiţătorului, dar mai ales a semnificatilor interferate reprezintă nu numai un factor de amplificare, dar poate deveni şi o sursă de deturnare, de distorsiune. În fine, prin caracterul predominant spontan, prezenţa în protest dispune de un potenţial ridicat de evoluţii aleatoare. Asocieri de moment legate de context, reacţii întâmplătoare la nivel individual, asemanari, sau tocmai , nevoia de diferenţiere în raport cu stări şi conotatii instalate, generează idei, reacţii, atitudini asumate cu energie si expresie directa. Tocmai absenţa unei identităţi generale, a unui centru de comanda” , care să filtreze, să orienteze şi sa susţină consecvent o direcţie fixă lasă loc pentru o “rostogolire” în funcţie de de dialectica imprejurarilor Această particularitate reprezintă una din sursele stării de libertate care atrage şi motivează o bună parte din manifestanţi. Prin acesta se şi diferenţiază de forme controlate, manevrate şi cenzurate din interior, cum ar fi partidele politice, institutiile statului, alte forme de organizare formală, rigidă, blocate în identitate, roluri şi politici standard. O prima capcană ar veni din interior, tocmai prin instalarea treptată a unor „centre de comanda”. De la un moment dat, posibil chiar involuntar, acestea tind să impună un model de conduită, o colectie de mesaje şi chiar o dirijare a evenimentului în sine. Motivaţia se justifică prin “cresterea eficientei” în marcarea sensului cerinţelor afirmate, a presiunii asupra “jucatorului tinta”. Apare o clarificare inerentă şi până la un punc critic, un moment de raspantie... Identificarea cu un obiectiv unic, cu o ţintă finală majoră,duce la cresterea mobilizarii prin concentrare. Totodată, ea închide fenomenul în raport cu publicul potenţial încă ne-implicat. Proliferarea etichetelor, a clişeelor în comunicare, a schemelor comportamentale, conduc la o inerentă clarificare. Ea poate fi uşor expusă la o clasificare ostilă şi impinsa in masinele de tocat nervi a vieţii curente. O a doua capcană se află tocmai aici. Masa de semnificaţii, provoacă şi alimentează interpretări multiple. Expunerea la interpretare reprezintă pe de o parte una din principalele surse de atractivitate. Fenomenul devine ” interesant”, creeaza o excitatie mentala în spaţii marcate de rutină şi monotonie. Riscul şi evoluţia inerentă ţine de clasificări şi “teorii” partizane care împing subiectul în condamnări seci, marcate de suspiciune, invalidare şi excludere ( Oamenii lui Soros”….) O a treia capcană, apare din momentul în care prezenţa spontană capătă proporţii de masă, persistenta, ciclicitate. Prin aceasta şi desigur prin agenda asumată, “Miscarea Roşia Montana” a intrat în top. Alături de alte evenimente interne, alături de alte prezente marcante, alături de alte competiţii în derulare. În acest punct, un set tipic de tentaţii se declanşează şi tind să acapareze dimensiunea spontană. Dintr-o anumită perspectivă, această evoluţie poate fi considerată benefică. Ceva nou sub soare îşi ocupă locul meritat în configuraţia mediului public. Modifică raportul de forţe şi influenţează evoluţia evenimentelor. Da, însă cel mai adesea tocmai prin aceasta alaturare celorlanti factori ai confruntarii publice, miscarea este împachetată, “civilizata”, socializata şi chiar “ politizata” în tiparele întâlnite. Este pusă la treabă în ansamblul competitiei instalate între putere şi opoziţie, între guvernanţi şi grupuri de interese. Un succes meritat sau doar o iesire in decor ?!
Posted on: Sat, 19 Oct 2013 07:36:23 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015