Dorinta de viata, se gandi el dispretuitor, incercand zadarnic sa nu inspire aer in plamanii gata sa plesneasca.nu-i nimic, va trebui sa incerce altfel.isi umplu plamanii cu aer, ii umplu cat putut de bine.cu o asemenea provizie va putea ajunge adanc sub valuri. Se intoarse in apa si cobori cu capul inainte , inotand din toate puterile cu toata vointa . cobora mereu si merey mai in adanc.tinea ochii deschisi si urmarea darele fantomatice si fosforescente ale pestilor bonita cre sagetau prin apa.pe cand inota avea si putere sa spere sa nici unul dintre pestii aceia nu se va repezi la el, ca nu cumva sa-i destinda incordarea vointei.dar nici unul nu se va repezi asupra-i si el gasi timp sa incerce un simtamamt de recunostinta pentru acert ultim hatir pe care il facea viata. Inota in jos, mereu spre adanc, pana ce mainile si picioarele ii obosira si abia mai puteau misca.stia ca a ajuns la mare adancime.presiunea simtita in urechi devenisedurere si ...tot capul ii huia.rezistenta i se topea , dar isi sili bratele si picioarele sa il duca si mai in adanc, pana ce vointa i se franse si aerul ii izbucni in plamani in iures de explozie.basicile clocoteau si-i apasau obrajii si ochii , ca niste baloane micute , inainte de a-si lua zborul spre suprafata.dupa aceea venira durerea si sufocarea, dar durerea asta nu era moartea, asa spunea gandul care se mai impleticea prin constinta lui plina de umbre. Moartea nu durea.asta era viata, senzatia aceea oribila, de sufocare era cea din urma impunsatura a vietii;era ultima lovitura pe care viata mai putea sa i-o dea. Ce cea de pe urma licarire de vointa mainile si picioarele incepura sa se agite si sa se zbata , spasmodic si fara vlaga.dar le pacalise, si pe ele si dorinta de viata pe care le facea sa se zbata si sa se agite.se afla mult prea in adanc.niciodata nu vor mai putea sa-la readuca la suprafata.parea ca pluteste lin intr-o mare de privelisti ca de vis.felurite culori si straluciri il inconjurau, il scaldau si ii patrundeau in toata fiinta,dar oare acum ce i se arata?sa-ar fi zis ca era un far.era insa inauntrul creierului sau ? o fulgerara de lumina alba si stralucitoare .se auzea un ropot prelung si zgomotos , iar lui se parea ca sa pravaleste pe o scara lunga si fara sfarsit.iar undeva, la capat, se prabusi in intuneric.atat a stiut.ca se pravalise in bezna.si in clipa cand a stiut, a incetat sa mai stie. "Martin Eden", Jacca London
Posted on: Thu, 20 Jun 2013 07:31:10 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015