Douăsprezece simboluri ale lojilor, dintr-o privire Lojile s-au folosit de semnale secrete încă de la începuturile existenţei lor. Dar, pentru ca mesajele şi ordinele secrete să poată fi transmise şi propagate chiar sub ochii publicului neştiutor prin intermediul unor asemenea simboluri, era mai întâi necesar să fie îndeplinite două condiţii: 1) Concentrarea în proporţie de 100% a marilor organe de presă regionale, naţionale şi internaţionale în mâna masonilor, ceea ce s-a realizat la scurt timp după terminarea celui de al doilea război mondial. 2) Progresul tehnic care să asigure nu doar realizarea fără probleme, oriunde în lume, a unui număr nelimitat de instantanee de calitate excepţională, ci şi transmiterea lor imediată la distanţe uriaşe şi tipărirea neîntârziată, fără pierderi calitative considerabile. Acest nivel a fost atins către sfârşitul anilor şaizeci, dar a fost şi este perfecţionat în continuare, după cum se ştie. De atunci încoace, Capii Secreţi ai templului satanic au posibilitatea de a-şi informa în cel mai scurt timp supuşii, răspândiţi pe tot globul în poziţii-cheie în politică, economie, religie, mass-media, armată, cultură ş.a.m.d., asupra ultimilor paşi spre „noua ordine mondială”, făcuţi sau planificaţi undeva pe glob, şi de a le transmite, în acelaşi timp, instrucţiuni secrete corespunzătoare pentru acţiunile lor pe calea presei. Sigur că această procedură presupune, ca o a treia condiţie, o foarte bună „infrastructură” masonică, atât în presa de scandal, cât şi în redacţiile presei consacrate. Existenţa acestei proceduri, nu mai poate fi pusă la îndoială încă de la începutul secolului al XX-lea; între timp, ea a fost „optimizată”. Pentru ca masa „profană” a cititorilor să nu recunoască semnalele masonice secrete drept ceea ce sunt, acestea trebuie să fie cât mai discrete. Astfel, toate semnalele lojilor prezentate aici nu sunt, în sine, altceva decât gesturi normale, general-umane. Sunt atât de banale, încât ignorantul scapă, de regulă, din vedere contextul neobişnuit în care apar uneori. Dar dacă cititorul capătă deprinderea de a privi ceva mai atent şi mai critic numeroasele fotografii din ziare, nefirescul a ceea ce trebuie să pară firesc devine evident. Vom da mai jos exemplele corespunzătoare. Vom prezenta succint în continuare douăsprezce simboluri ale lojilor masonice: 1) Semne cu arătătorul De regulă, semnalul cu arătătorul indică cel puţin un lucru: persoana care îl emite aparţine masoneriei „cunoscătoare” şi activ implicate în mişcarea de edificare a Unicei Lumi a francmasoneriei, fie unei ramuri a masoneriei sau altei organizaţii de luptă masonice şi participă cel puţin la modul cel mai general, la marea subversiune. 2) Semnul „OK” Este o alternativă a semnului cu degetul. Când apare în formă dublă sugerează constrângere. Se pare că folosirea lui în această formă este permisă doar membrilor Ierarhiei satanice aflaţi în misiuni importante. 3) Pumnul Strâns şi agitat la tribună, este un gest de ameninţare: expresie a voinţei ferme a Superiorului Secret de a realiza un anumit proiect. Rostul său este de a-i determina pe eventualii „fraţi” care opun rezistenţă să-şi bage minţile în cap. Dacă pumnul se sprijină sub bărbie, atunci înlocuieşte semnul cu degetul şi îl etichetează pe purtătorul său drept „iniţiat” (iar vorbele/faptele sale drept binecuvântate „de sus”). 4) Piramida Şi ea trebuie să înlocuiască semnul cu arătătorul, acolo unde acesta ar putea fi recunoscut de către nechemaţi ca semnal secret. Împletirea mâinilor, întâmplătoare sau cu o figură dusă pe gânduri, este un semn ideal de recunoaştere a „iniţiaţilor”. 5) Jocul mâinii Cel care comite gestul se dezvăluie pe sine ca „iniţiat” sau transmite – în funcţie de textul care însoţeşte fotografia – un anumit mesaj/ordin. 6) Mâna pe inimă Este un gest rar, dar preluat din ritualul lojilor. 7) Strângerea de mână Este, de fapt, un semn secret de recunoaştere folosit în mod curent. Dacă un mason întâlneşte, în prezenţa unor „profani”, o persoană pe care nu o cunoaşte îndeaproape, dar despre care bănuieşte că ar putea fi un frate de lojă, când se salută printr-o strângere de mână, îi apasă uşor dosul mâinii cu policele, iar celălalt îl va apăsa şi el dacă e un frate. 8) Ridicarea privirii „Privirea” îl desemnează pe cel care o practică drept membru al lojii sau, altfel spus, de „cunoscător”. 9) Privirea pe deasupra ochelarilor Nici privirea pe deasupra ochelarilor nu are o semnificaţie anume, în afară de aceea că persoanele care se lasă fotografiate astfel aparţin cercului celor mai mult sau mai puţin „cunoscători”. Mesajele speciale trebuie transmise „fraţilor” eventual prin textul care însoţeşte fotografia. 10) Mâna la ochelari Acest semnal se combină adesea cu „ridicarea privirii”, pentru a sublinia că nu este vorba de o fotografie întâmplătoare. Semnalul are aceeaşi semnificaţie, de apartenenţă a respectivului la francmasonerie şi, în funcţie de textul însoţitor, o indicaţie „internă” sau un mesaj al Templului Satanic. 11) Mâna la cravată Acest semnal are o semnificaţie precisă, este un semnal de alarmă care spune: „Eu, masonul (sau alt „iniţiat”) X, sunt la ananghie. Iubiţi fraţi masoni, săriţi-mi în ajutor în măsura în care o puteţi face din poziţia în care vă aflaţi”. 12) Mâna la gât Un gest mai rar folosit, are aceeaşi semnificaţie ca şi „mâna la cravată” („Sunt la anaghie, ajutaţi-mă!”) şi probabil că a fost conceput pentru cazul în care un „frate” nu poartă, întâmplător, cravată în momentul în care are necazuri şi este nevoit să lanseze un apel rapid şi secret camarazilor săi.
Posted on: Tue, 03 Sep 2013 21:01:05 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015