Dragi Trinitaşi, m-aţi pierdut de client. Să fim lămuriţi de la început; nu m-am uitat la emisiunile televiziunii Trinitas din mai multe motive, cel puţin nu până acum de curând. Consideram că orice activitate domestică, de la plimbatul câinelui până la bătutul covoarelor şi de la săpatul morcovilor până la desenatul pe asfalt, este o chestie mult mai plină de suspans decat respectiva încercare de ucidere neuronală.Treceam nonşalant cu telecomanda peste acest post, de parcă el ar fi existat doar ca o binemeritată pauză între manelele de zi cu zi ale Protv-ului şi deschiloţările de noapte cu noapte ale Antenelor.Viaţa mea se scurgea în linişte şi pace, fără să ne cunoaştem, fără să interacţionăm. Eu ştiam că ei există pe acolo pe undeva, ei bănuiau că exist, măcar şi pentru simplul fapt că sunt un enoriaş orthodox, ceea ce lor le aduce din când în când câte o bucurie financiară medie spre mică. Booon, asta ca să stabilim locul unde ne aflăm în poveste. Şi vine o zi, vorba ălora de la Holograf (cred), când mă postez în fotoliu şi urmăresc o emisiune de pe postul ăsta. Bine, nu am luat-o pe arături, la numărat cuie din potcoave de cai morţi, nu. Am vrut să văd o emisiune în care era invitată o prietenă dragă de-a mea, o poetă, jurnalistă, om de presă scrisă şi televiziune, mă rog, Clara Mărgineanu. Şi începe. Începe cu unul, de meserie plictisitor de foci, numărător de fire de iarbă, pompier în Sahara, nu ştiu, ceva. Dom’le, era în stare să facă să se sinucidă o broască ţestoasă de plictiseală, aşa vorbea. Cu nişte cuvinte alese cu grijă, ca în vederile trimise din Bangladesh învăţătorului din sat, pentru a o citi în faţa crâsmei, mamei expeditorului. Important, aferat, preţios, respirând doar din obligaţie, cu firele de păr înşirate ca nişte soldăţei în şiruri drepte, cu gesturi afectate, convins că lumea s-a născut cu unic scop de a-l face pe el miez. Platitudini cât casa intonate solemn şi priviri insinuante de şarpe hămesit care vede un biet şoricel. Clara, vie, vioaie, efervescentă, cu vorbele la ea, citită, explicativă, o plăcere să o asculţi.(Nu spun doar eu asta, m-a sunat o babă care numai pe Trinitas se uită şi era udă de emoţie că o auzea pe Clara) Ăla, moderatorul, cu directive clare de a explica ce buni băieţi sunt băieţii buni şi ce răi ,ceilalţi. Vorbe frumoase, citate célèbre şi vorbe de duh(fără obligatorie legătură cu duhul sfant), lecţie de interviu dată de Clara Mărgineanu. Şi se termină, tot frumos, tot regulamentar, pupat piaţa independenţii. Cineva încântat de prestaţia ei îşi face planuri de colaborare pe termen lung cu Clara Margineanu. Ei nu îi trecuse aşa ceva prin cap, nu i-a căutat, nu şi-a oferit serviciile, a fost pur şi simplu căutată şi invitată într-o emisiune. Clara propune să dea o probă şi de aici începe treaba aia de m-a convins că noi nu putem fi prieteni, eu şi Trinitasul adică. Cum să fii atât de idiot şi să scrii un mail în care să o acuzi pe femeie că a plagiat nişte date istorice? Proba Clarei a fost doar un text despre o biserică, nu au mai lăsat-o să monteze ce filmase. Cum să îi dai un răspuns în care să scrii că Trinitasul trebuie să aibă grijă la selecţia factorului uman şi că ea, Clara nu ar fi potrivită? Cum să îţi permiţi să afirmi că dacă se face publică zăbăloşenia asta o să ai grijă să vezi cum poţi contracara un eventual atac mediatic? Ce mama dracilor sălăsluieşte în televiziunea asta? Sau tata lor?. Faptul că aveţi în spate o instituţie care este stat în stat nu vă dă dreptul să fiţi stăpâni de sclavi. Luaţi frumuşel şi vă vârâţi în ce loc doriţi acest post rigid şi plin de clişee şi măcar aveţi bunul simţ să vă cereţi scuze. Mare pagubă nu ar fi dacă eu nu m-aş uita în continuare la Trinitas dar măcar, numai aşa de-un ambitz, conving şi două trei babe din bloc să nu se mai uite. Şi vi se duce naibii ratingul de pe oraşul meu .Că numai ele se uită, bietele, că nu înţeleg mare lucru, da le adoarme prezentatorul când vorbeşte aşa gâdilicios. Mă gândesc chiar de nervi să trec la musulmani; nu prea ştiu eu cum e treaba cu Coranul da măcar îţi iei mai multe neveste. Doamne, poţi trece pe lista păcatelor mele lumeşti şi o eventual nevizionare a emisiunilor Trinitas. Şi ca să nu munceşti de două ori când aduni, să ştii că nici radioul ăla nu l ascult. În veacul vecilor,amin! Iar Clarei, care n-a înţeles nimic, de ce a fost căutată şi chemată ca să fie respinsă, îi recomand să rămâna aşa cum e: vie, autentică, asumându-şi bunele şi relele! Se pare că locul ei este în lumea colorată şi pitorească din România noastră!
Posted on: Wed, 24 Jul 2013 07:38:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015