Dragii mei,am nevoie de sfatul vostru.. nu mai vrem la gradinita!!! cu toate rugamintile,cu toate promisiunile,cu toate sfaturile,cu absolut orice,tot nu vrem la gradinita... Robi al meu,la 1an si trei luni a fost operat pe cord deschis,acum are aproape 5ani(in ianuarie),a fost crescut numai de noi-mona si tati-a stat mereu langa mine si nici o secunda nu a fost lasat cu altcineva,nu l-am scapat nici o clipa din ochi,zi si noapte numai si numai cu mine! dupa operatie a inceput sa faca si epistaxis...,fiind un copil nitel mai dificil,stiind prin ce a trecut,si fiind cu el ceas de ceas,avand si acum in fata ochilor copilasul acela micut a doua zi dupa operatie,plin de perfuzii,intubat,conectat la aparate si plin de cabluri,aproape ca nu l-am recunoscut stand intins pe acel patut al terapiei intensive,Doamne,e ingrozitor si niciodata nu voi scapa de acea imagine si de gandul la ceea ce ar fi putul sa se intample...de aceea l-am protejat si am avut grija de el exagerat de mult,i-am facut absolut toate voile(cum plange mai tare si se supara mai mult,hop-sange pe nas,si dupa o zi mai agitata se mai trezeste noaptea din somn instant cu epistaxis masiv). incepand din toamna ne-am dus si noi la gradi..,primele doua zile,ca a treia deja il durea gatul,ii curgea nasul,tratament,stat acasa o saptamana! a,sa nu uit,in alea doua zile a trebuit sa stau si eu la gradi! si tot asa.in fiecare zi de gradi stau cu el uneori la usa,alteori pe scaunel la masuta...pana astazi cand nu mai vrea sa mearga la gradinita deloc! recunosc ca imi rupe sufletul cand plange si spune cu atata foc-te iubesc mami,esti cea mai buna mama din lume,si vreau sa stau cu tine,nu pot sa stau fara tine -si bineinteles ca nu pot sa-l vad plangand! imi dau seama ca am gresit tinandu-l langa sufletul meu,protejandu-l de orice,sa nu se supere,sa nu planga,sa nu se loveasca sternul fiind prins in cleme,sa nu raceasca,sa nu,sa nu! stiu ca nu e singurul copil cu probleme..dar e al meu!si ca sa pun capac la toate,daca ar fi dupa mine l-as tine langa mine toata viata! ma sperie jungla de dincolo de poarta...vad atatea lucruri la tv,aud ca se intampla atatea nenorociri ba la gradi,ba la scoala,pe strada!stiu,ca nu e normal,dar...nu pot sa-l vad plangand,stiind prin ce-a trecut! ce e de facut,cum sa procedez??? nu-l pot lasa pur si simplu,nu-l pot arunca intre copii de la gradinita si sa nu ma uit inapoi...NU POT!!!! asa ca daca aveti vreun sfat,vreo parere,vreo metoda....va multumesc!
Posted on: Tue, 22 Oct 2013 08:40:34 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015