Dumnezeu ne invită să ne rugăm În legătură cu Dumnezeu prin rugăciune — Este minunat că ne putem ruga eficient, că fiinţele muritoare, nevrednice, au puterea de a-şi înălţa cererile spre Dumnezeu. Ce putere mai înaltă ca aceasta îşi poate dori omul — să intre în legătură cu Dumnezeul cel infinit? Omul slab şi păcătos are privilegiul de a vorbi cu Creatorul lui. Noi putem vorbi cu Isus, în timp ce mergem pe drum, iar El ne spune: Eu sunt la dreapta ta (vezi Psalmii 16, 8). {Rg 7.1} Putem avea comuniune cu Dumnezeu în inima noastră şi putem merge pe drum însoţiţi de Domnul Hristos. Când suntem angajaţi în munca noastră de zi cu zi, ne putem exprima dorinţele inimii, neauzite de nicio ureche omenească, dar cuvintele noastre nu se vor stinge în tăcere şi nici nu se vor pierde. Ele se ridică deasupra tumultului străzii, deasupra zgomotelor. Noi Îi vorbim lui Dumnezeu, iar rugăciunea noastră este auzită. {Rg 7.2} Prin urmare, cereţi şi veţi primi. Cereţi umilinţă, înţelepciune, curaj şi mai multă credinţă. Fiecare rugăciune sinceră va primi un răspuns. Poate că răspunsul nu va veni exact aşa cum doriţi sau în timpul în care îl aşteptaţi, dar va veni în modalitatea şi în timpul care se vor potrivi cel mai bine cu nevoia voastră. Dumnezeu răspunde rugăciunilor pe care le înălţaţi în singurătate, când sunteţi istoviţi şi ispitiţi, deşi nu întotdeauna în conformitate cu aşteptările voastre, dar întotdeauna spre binele vostru. — Slujitorii evangheliei, 258. {Rg 7.3} Isus ne invită să ne rugăm — Domnul ne dă privilegiul de a-L căuta personal prin rugăciune sinceră, eliberându-ne înaintea Lui sufletul încărcat de povară şi neascunzând nimic de Acela care ne-a adresat invitaţia: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă”. O, cât de recunoscători ar trebui să fim pentru că Domnul Isus doreşte şi este în stare să poarte toate neputinţele noastre, să vindece şi să ne întărească în urma tuturor bolilor noastre, dacă acest lucru este spre binele nostru şi spre slava Numelui Său. — Lucrarea misionară medicală, 14 {Rg 8.1} Invitaţia Sa este: „Veniţi la Mine”. Oricare ar fi temerile şi încercările voastre, aduceţi cazul vostru înaintea Domnului. — Hristos, Lumina lumii, 329. {Rg 8.2} Spuneţi-I lui Isus toate nevoile voastre — Sunt puţini aceia care apreciază şi folosesc cum se cuvine preţiosul privilegiu al rugăciunii. Noi trebuie să mergem la Domnul Isus şi să-I spunem toate nevoile noastre. Să-I prezentăm micile noastre griji şi nedumeriri, precum şi marile noastre necazuri. Orice probleme s-ar ivi, care ne-ar tulbura sau ne-ar întrista, să venim cu ele la Domnul, în rugăciune. Când simţim că avem nevoie de prezenţa Domnului Hristos la fiecare pas, atunci Satana va avea puţine ocazii de a interveni cu ispitele lui. Efortul său atent este acela de a ne ţine departe de cel mai bun şi cel mai înţelegător prieten al nostru. Nu ar trebui să avem alt confident, decât pe Domnul Isus. Noi putem să împărtăşim cu El tot ce avem în inima noastră. — Mărturii pentru comunitate 5:200, 201. {Rg 8.3} Deschiderea inimii ca înaintea unui prieten — Rugăciunea este deschiderea inimii noastre înaintea lui Dumnezeu ca înaintea unui prieten. Nu pentru că ar fi necesar să-I vorbim despre noi, ci pentru a ne face capabili să Îl acceptăm. Rugăciunea nu-L coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne înalţă pe noi la El. {Rg 8.4} Când a fost pe pământ, Domnul Isus i-a învăţat pe ucenici cum să se roage. El i-a sfătuit să-şi prezinte nevoile zilnice înaintea lui Dumnezeu şi să aşeze toată povara lor asupra Lui. Asigurarea pe care le-a dat-o, că rugăciunile lor vor fi ascultate, este valabilă şi pentru noi. — Calea către Hristos, 93. {Rg 8.5} Dumnezeu ne spune bun venit în camera de audienţă — Noi am primit invitaţia specială de a veni la Dumnezeu, iar El aşteaptă să ne spună bun venit în camera Sa de audienţă. Primii ucenici care L-au urmat pe Isus nu s-au mulţumit cu o conversaţie grăbită şi ocazională; ei au spus: „Rabi, unde locuieşti? … S-au dus şi au văzut unde locuia şi în ziua aceea au rămas la El” (Ioan 1, 38-39). Tot astfel putem fi şi noi acceptaţi pentru a avea o relaţie mai strânsă cu Dumnezeu şi pentru comuniunea cu El. „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt se odihneşte la umbra Celui Atotputernic” (Psalmii 91, 1). Toţi cei care doresc binecuvântarea lui Dumnezeu să bată la uşa harului şi să aştepte cu o încredere neclintită, spunând: Pentru că Tu, o, Doamne, ai zis: „Cine cere capătă, cine caută găseşte; celui ce bate, i se va deschide”. — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 131. {Rg 9.1} Un privilegiu înalt — Când sunt în încurcătură şi când sunt asaltaţi de ispite nemiloase, copiii lui Dumnezeu au privilegiul de a se ruga. Ce privilegiu înalt! Prin mijlocirea Domnului Hristos, făpturile mărginite, din praf şi ţărână, sunt primite în camera de audienţă a celui Preaînalt. Prin aceste practici spirituale, sufletul este adus în apropiere sfântă de Dumnezeu, cunoştinţa şi adevărata evlavie sunt înnoite şi întărite împotriva atacurilor vrăjmaşului. — An Appeal to Mothers, 24. {Rg 9.2} Rugăciunea este atât o nevoie spirituală, cât şi un privilegiu — Aceia care au declarat că Îl iubesc pe Domnul Hristos nu au înţeles relaţia care există între ei şi Dumnezeu… Ei nu îşi dau seama ce privilegiu mare şi ce nevoie constituie rugăciunea, pocăinţa şi îndeplinirea lucrărilor lui Hristos. — Selected Messages 1:134. {Rg 9.3} Rugăciunea ne face în stare să trăim în lumina prezenţei lui Dumnezeu — Noi avem privilegiul de a ne deschide inima şi de a lăsa lumina prezenţei lui Hristos să intre în ea. Fratele meu, sora mea, staţi în faţa luminii. Veniţi în prezenţa reală şi personală a lui Hristos, ca să puteţi exercita o influenţă înălţătoare şi înviorătoare. Credinţa voastră să fie puternică, statornică şi curată. Recunoştinţa faţă de Dumnezeu să umple inima voastră. Când vă treziţi dimineaţa, îngenuncheaţi pe marginea patului şi cereţi-I lui Dumnezeu să vă dea puterea necesară pentru a îndeplini datoriile zilei şi pentru a înfrunta ispitele ei. Cereţi-I să vă ajute să aduceţi frumuseţea caracterului lui Hristos în lucrarea voastră. Cereţi-I să vă ajute să rostiţi cuvinte care le vor inspira speranţă şi curaj celor din jurul vostru şi vă vor aduce mai aproape de Mântuitorul. — Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, 199. {Rg 9.4} Rugăciunile noastre nu Îl obosesc şi nu Îl împovărează pe Dumnezeu — Rugăciunea pentru călăuzirea lui Dumnezeu poate să fie înălţată în orice timp şi în orice loc. Nu există timp sau loc nepotrivit pentru a ne înălţa cererile spre Dumnezeu. Nu există nimic care să ne poată împiedica să facem ca inima să ne fie cuprinsă de spiritul înălţător al rugăciunii stăruitoare. În aglomeraţia străzilor, în mijlocul ocupaţiilor zilnice, noi putem să aducem cererile noastre înaintea lui Dumnezeu, pentru ca El să ne acorde călăuzirea divină, aşa cum a făcut Neemia, când i-a adresat cererea sa împăratului Artaxerxe. Un loc retras pentru rugăciune poate fi găsit oriunde ne-am afla. Noi ar trebui să avem uşa inimii deschisă în permanenţă, adresând mereu invitaţia ca Domnul Hristos să vină şi să locuiască în ea ca oaspete ceresc. {Rg 10.1} Deşi în jurul nostru ar putea fi o atmosferă coruptă, nu trebuie să respirăm miasmele ei otrăvitoare, ci putem să trăim respirând aerul curat al cerului. Prin înălţarea inimii noastre în prezenţa lui Dumnezeu, în rugăciune sinceră, noi putem închide porţile minţii, împiedicând intrarea oricărui gând imoral şi nesfânt. Cei a căror inimă este deschisă pentru a primi sprijinul şi binecuvântarea lui Dumnezeu vor umbla într-o atmosferă mai sfântă decât aceea a pământului şi vor avea o continuă comuniune cu cerul. {Rg 10.2} Trebuie să ajungem la convingeri mai clare despre Domnul Hristos şi la o înţelegere mai amplă a valorii realităţilor veşnice. Frumuseţea sfinţeniei trebuie să umple inima copiilor lui Dumnezeu; iar, pentru ca acest lucru să se realizeze, trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne descopere lucrurile cereşti. {Rg 10.3} Să îngăduim ca inima noastră să fie atrasă şi înălţată spre Dumnezeu, pentru ca El să ne poată împărtăşi atmosfera cerească. Noi putem menţine o legătură atât de apropiată cu Dumnezeu, încât, în fiecare încercare neaşteptată, gândul nostru să se întoarcă spre El tot atât de natural cum se întorc florile spre soare. {Rg 10.4} Adu înaintea lui Dumnezeu nevoile, bucuriile, necazurile, grijile şi temerile tale. Tu nu Îl vei putea face să Se simtă împovărat; nici nu Îl vei face să Se simtă obosit. Dacă El ţine socoteală până şi de perii capului tău, atunci nu va rămâne indiferent faţă de nevoile copiilor Săi. „Domnul este plin de milă şi îndurare” (Iacov 5, 11). Inima Sa iubitoare este mişcată de necazurile noastre şi ne ascultă când Îi vorbim despre ele. Să aducem la El orice dificultate cu care ne confruntăm. Nimic nu este prea greu pentru El, deoarece El ţine lumile şi guvernează toate lucrările universului. {Rg 11.1} Nimic din ce are legătură, într-un fel oarecare, cu pacea noastră nu este atât de neînsemnat, încât să nu fie luat în considerare de El. În experienţa noastră, nu există niciun capitol atât de întunecat, încât El să nu-L poată citi şi nici încurcături aşa de mari, încât El să nu le poată rezolva… Legăturile dintre Dumnezeu şi fiecare suflet sunt aşa de intime şi profunde, ca şi când n-ar mai fi pe pământ niciun alt om de care să Se îngrijească şi pentru care să-L fi dat pe Fiul Său mult iubit. — Calea către Hristos, 99, 100. {Rg 11.2} O pregustare a cerului — Încredinţează-te cu deplină linişte în mâinile Domnului Isus. Contemplă dragostea Sa cea mare şi, în timp ce meditezi la renunţarea Sa de sine, la jertfa Sa nemărginită adusă pentru noi, ca să credem în El, inima ta va fi umplută de o bucurie sfântă, de o pace şi de o dragoste de nedescris. Când vorbim despre Domnul Isus, când Îl chemăm în rugăciune, încrederea că El este Mântuitorul nostru personal şi iubitor se va întări, iar caracterul Său ni se va părea din ce în ce mai plăcut… Noi putem să ne bucurăm de dovezile îmbelşugate ale dragostei, iar când credem pe deplin că suntem copiii Săi prin adopţie, putem să avem o pregustare a cerului. Aşteptaţi intervenţia Domnului cu credinţă. Domnul atrage sufletul nostru în rugăciune şi ne face să simţim dragostea Sa preţioasă. Noi putem să ne apropiem de El şi să rămânem într-o comuniune plăcută cu El. Astfel, ajungem la o înţelegere clară a milei şi duioşiei Sale, iar inima noastră împietrită este sfărâmată şi sensibilizată prin contemplarea dragostei care ne este dată de El. Simţim într-adevăr locuirea lui Hristos în suflet. Noi rămânem în El şi ne simţim confortabil în prezenţa lui Isus. Făgăduinţele Sale se revarsă în suflet. Pacea noastră este ca un râu, val după val de slavă se rostogolesc în inimă, iar noi cinăm cu adevărat cu Isus şi El cu noi. Avem un simţământ plin de înţelegere al dragostei lui Dumnezeu şi ne odihnim în dragostea Sa. Nicio limbă nu poate să descrie lucrul acesta, pentru că este dincolo de orice înţelegere. Noi suntem una cu Hristos, viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Avem asigurarea că, atunci când se va arăta Acela care este viaţa noastră, vom fi şi noi cu El în slavă. Putem să Îl numim pe Dumnezeu Tatăl nostru, cu o convingere puternică. — Comentarii Biblice ale AZŞ 3:1147, 1148. {Rg 11.3} Rugăciunea aduce înviorare vieţii spirituale — Viaţa noastră trebuie să fie strâns legată de Hristos. Trebuie să primim continuu putere de la El, să ne împărtăşim din Pâinea vie care S-a coborât din cer, să bem din fântâna mereu proaspătă a vieţii şi să transmitem mai departe fără încetare comorile ei abundente. Dacă Îl păstrăm pe Domnul în atenţia noastră, îngăduind inimii noastre să-şi exprime mulţumirea şi laudele la adresa Lui, viaţa noastră religioasă îşi va păstra o stare de înviorare continuă. Rugăciunile noastre vor lua forma unei conversaţii cu Dumnezeu, ca şi când am vorbi cu un prieten. El ne va descoperi tainele Sale în mod personal. Adesea, vom trăi un simţământ fericit al prezenţei Domnului Isus, şi inima ne va arde înăuntrul nostru, pe măsură ce Domnul ne va atrage tot mai aproape de El, stabilind o relaţie de comuniune cu noi, aşa cum a făcut cu Enoli. Când creştinul va trăi cu adevărat această experienţă, în viaţa lui se va vedea o simplitate, o umilinţă, o blândeţe şi o smerire a inimii, care le vor arăta tuturor celor cu care se va asocia, că a fost cu Isus şi că a învăţat de la El. — Parabolele Domnului Hristos, 129, 130. {Rg 12.1} Un loc de refugiu care este întotdeauna deschis — Calea spre scaunul de domnie al lui Dumnezeu este deschisă întotdeauna. Nu puteţi să staţi mereu pe genunchi în rugăciune, dar rugăciunile voastre tăcute pot să se înalţe fără încetare spre Dumnezeu, cerându-I putere şi călăuzire. Când veţi fi ispitiţi, şi veţi fi, puteţi să alergaţi la locul tainic unde Se află Cel Preaînalt. Braţele Sale nemuritoare vă vor purta mereu. — In Heavenly Places, 86. {Rg 12.2} Secretul puterii spirituale — Rugăciunea este respiraţia sufletului. Este secretul puterii spirituale. Niciun alt mijloc al harului nu o poate înlocui pentru a păstra sănătatea sufletului. Rugăciunea aduce inima într-o comuniune directă cu Izvorul vieţii şi întăreşte vigoarea şi tonusul experienţei religioase. A neglija rugăciunea sau a ne ruga ocazional, atunci când ne convine, înseamnă a pierde legătura cu Dumnezeu. Însuşirile spirituale îşi pierd vitalitatea, iar experienţa religioasă va fi lipsită de sănătate şi vigoare.... {Rg 12.3} Este un lucru minunat că ne putem ruga cu eficienţă, că noi, muritorii nevrednici şi supuşi greşelii, avem capacitatea de a-I prezenta cererile noastre lui Dumnezeu. Ce putere mai mare ca aceasta şi-ar putea dori omul, decât să aibă legătură cu Dumnezeul cel nemărginit? Omul slab şi păcătos are privilegiul de a vorbi cu Creatorul său. Putem pronunţa cuvinte care vor atinge tronul Stăpânului universului. Putem vorbi cu Isus, mergând pe cale, iar El ne spune: „Eu sunt la dreapta ta”. — Solii pentru tineret, 249, 250. {Rg 13.1} Rugăciunea tainică este sufletul religiei — Nu neglijaţi rugăciunea tainică, deoarece ea este sufletul religiei. Cereţi curăţia inimii, în rugăciune stăruitoare şi fierbinte. Rugaţi-vă la fel de serios şi stăruitor, ca şi când v-aţi ruga pentru viaţa voastră muritoare, dacă ar fi în pericol. Rămâneţi înaintea lui Dumnezeu, până când în sufletul vostru se nasc dorinţe de nedescris după mântuire şi veţi primi dovada plăcută a iertării păcatului. — Spiritual Gifts 2:264. {Rg 13.2} Fiecare rugăciune sinceră este auzită — Până în clipa aceea, ucenicii nu cunoscuseră puterea şi posibilităţile nemărginite ale Mântuitorului lor. El le-a spus: „Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu” (Ioan 16, 24). El le-a explicat că secretul succesului lor va depinde de cererea puterii şi a harului în Numele Său. El urma să fie prezent înaintea Tatălui pentru a adresa cereri în numele lor. El va prezenta rugăciunea închinătorului umil, ca şi cum ar fi dorinţa Sa pentru sufletul acela. Orice rugăciune sinceră este auzită în cer. Poate că nu este exprimată curgător, dar, dacă inima este în ca, rugăciunea se va înălţa spre Sanctuarul în care slujeşte Hristos, iar El o va înfăţişa Tatălui fără niciun cuvânt stângaci, bâlbâit, ci plăcută şi înfrumuseţată prin parfumul desăvârşirii Sale. {Rg 13.3} Cărarea sincerităţii şi cinstei nu este lipsită de piedici, dar în fiecare dificultate, noi trebuie să vedem o chemare la rugăciune. Nu există suflet care să aibă putere, fără să o fi primit de la Dumnezeu, iar izvorul de unde vine ea este deschis şi pentru cea mai slabă fiinţă omenească. „Orice veţi cere în Numele Meu”, a zis Isus, „voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face”. {Rg 13.4} „În Numele Meu” — aşa i-a îndemnat Hristos pe ucenici să se roage. In Numele lui Hristos vor sta urmaşii Lui în faţa lui Dumnezeu. Datorită valorii jertfei aduse pentru ei, au şi ei valoare în faţa Domnului. Pentru că li se atribuie neprihănirea lui Hristos, sunt priviţi ca având preţ. Pentru Numele lui Hristos, Domnul îi iartă pe aceia care se tem de El. El nu vede în ei ticăloşia păcatului. El recunoaşte în ei asemănarea cu Fiul Său, în care aceştia cred. — Hristos, Lumina lumii, 667. {Rg 14.1} Îngerii consemnează rugăciunile noastre şi ne influenţează spre bine — Când vă treziţi dimineaţa, sunteţi conştienţi de neajutorarca voastră şi de nevoia de a primi putere de la Dumnezeu? Îi aduceţi voi la cunoştinţă Tatălui ceresc nevoile voastre, cu umilinţă şi din toată inima? Dacă faceţi aşa, îngerii consemnează rugăciunile voastre, iar dacă aceste rugăciuni nu au ieşit de pe buze prefăcute, când vă aflaţi în pericolul de a face un rău fără să vă daţi seama şi de a exercita o influenţă care îi va determina pe alţii să greşească, îngerul vostru păzitor va fi lângă voi, sugerându-vă o calc mai bună, alegând cuvintele pentru voi şi influenţând faptele voastre. {Rg 14.2} Dacă nu vă simţiţi în niciun pericol şi dacă nu înălţaţi nicio rugăciune pentru a primi ajutorul şi puterea de a vă împotrivi ispitelor, cu siguranţă vă veţi rătăci. Faptul ca aţi neglijat datoria va fi consemnat în cartea lui Dumnezeu în ceruri şi veţi fi găsiţi cu lipsuri în ziua încercării.
Posted on: Wed, 27 Nov 2013 19:59:47 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015