„Dumnezeu nu există!” Scrisoarea studentului român la Moscova Ion Iliescu care a zguduit internetul: Scris de Calin | Miercuri, 31 Iulie 2013 iliescu_comunist_revoltat„ Scrisoarea studentei românce din Londra” a fost surclasată recent de „scrisoarea studentului român la Moscova Ion Iliescu”, descoperită întâmplător în podul casei fostului preşedinte al ţării. La scurt timp după ce a ajuns pe internet, mii de site-uri au preluat-o integral, iar pe Facebook a strâns deja milioane de like-uri şi comentarii. Intitulată „Dumnezeu nu există”, scrisoarea îi atacă în termeni duri pe „săracii cu duhul care îşi închipuie că un moşuleţ cu barbă albă, aşa-zisul Dumnezeu, ar exista şi ar veghea de undeva din ceruri asupra omenirii. Occidentul a ucis liberul arbitru, mă bucur că îmi fac studiile în Moscova, nu în Londra, Paris sau oricare alt oraş occidental contaminat de capitalism.” Ion Iliescu şi-a amintit cu plăcere de perioada studiilor la Moscova, când a redactat scrisoarea, şi este convins că, chiar şi în ziua de azi, un student român care şi-ar face studiile în Moscova, nu în Londra, nu ar ajunge să susţină niciodată inepţii de genul „Occidentul l-a ucis pe Dumnezeu”. „Ca să-l ucidă, Dumnezeu trebuie să existe, or asta nu se întâmplă”, spune fostul preşedinte. Ion Iliescu recunoaște: "NU cred în DUMNEZEU" Autor: Carmen Vintilă Ion Iliescu a vorbit într-un interviu acordat Kamikaze despre credință și Dumnezeu. "Iisus a făcut o mare revoluţie în gîndire. A fost un rebel din acest punct de vedere, că şi-a permis să spună că toţi oamenii sunt egali. E adevărat, în faţa lui Dumnezeu. A fost prima idee de echitate, că toţi oamenii sînt egali în faţa unei forţe supreme, în faţa lui Dumnezeu", a spus Iliescu. Întrebat dacă crede în Dumnezeu, fostul preşedinte a răspuns: "Nu cred în Dumnezeu, eu cred în forţa omului". "Dar în Iisus, că-i mai de stânga?", insistă reporterul. "Iisus este o figură, din acest punct de vedere, caracteristică pentru o anumită evoluţie a gîndirii umane, pentru o societate mai bună, mai dreaptă, benefică tuturor", a răspuns Iliescu. "Merg pe covorul mobil din casă" Nu ia vitamine, nu face sport, n-a fumat și n-a băut niciodată a mai dezvăluit fostul președinte. Se menține în formă pentru că duce o viață echilibrată. Întrebat ce face în timpul liber, Iliescu a răspuns: "Am un covor din ăsta mobil în casă (...). Merg pe covorul din casă. Merg pe el". Marea confruntare cu Emil Constantinescu: "Crezi în Dumnezeu, domnule Iliescu"? Ion Iliescu a fost luat prin surprindere la marea confruntare electorală pentru Președinție din 11 noiembrie 1996 de contracandidatul său Emil Constantinescu (CDR). "Credeți în Dumnezeu, dle Iliescu?", l-a întrebat Constantinescu. "Dle Constantinescu, eu m-am născut într-o familie de oameni evlavioși, am fost botezat în Biserica Ortodoxa Română și am această calitate. Sigur, în evoluția mea intelectuală s-au produs anumite deplasări, dar am rămas pătruns de elementele fundamentale ale credinței și ale moralei creștine. Eu sunt mai creștin și mai credincios decât mulți alții care își etalează în public această credință, cu care eu cred că nu trebuie să se facă nici comerț, nici propaganda politică. «Crede și nu cerceta!»", a răspuns Ion Iliescu. "Ați declarat că sunteti liber-cugetator. Asta înseamnă necredincios, deci om fără Dumnezeu", a tras concluzia Emil Constantinescu. Pe 17 noiembrie, la urne, Emil Constantinescu a fost ales președintele țării cu 54,41% din voturi. Ion Iliescu a obținut 45,59%, prezența la vot fiind de 75,9%. După 14 ani, invitat la un Mic Dejun cu rugăciune, organizat de Grupul Ecumenic din Parlamentul României, Emil Constantinescu a dezvăluit dedesubturile celebrei întrebări: "Departe de a fi o manevră electorală pentru obţinerea de voturi, cum a fost uneori interpretată, ridicam o problemă importantă, după părerea mea de atunci şi de acum. Într-un stat al cărui popor are ca dominantă a psihologiei colective şi individuale mitul «personajului providenţial»şi într-o Românie care, în acel moment, se afla într-o situaţie politică, economică şi socială dramatică, este mai bine ca cel investit cu funcţia de şef de stat să creadă într-o judecată divină superioară a actelor sale sau să fie el însuşi «liberul arbitru» al deciziilor sale?". La patru ani de la marea confruntare cu Emil Constantinescu, Ion Iliescu a fost văzut la catafalcul lui Ion Rațiu făcându-și cruce. A urmat o perioadă în care orientarea religioasă a fostului președinte a fost pusă sub semnul întrebării. Totodată, Iolanda Nicolaescu, sora regizorului Sergiu Nicolaescu, care a murit pe 3 ianuarie, a povestit că fostul preşedinte Ion Ililescu a fost prezent la incinerarea trupului neînsufleţit al regizorului şi că a rostit "Tatăl nostru" înainte de începerea incinerării. Ion Iliescu: “Iisus a fost un rebel” 7 ianuarie 2013 • Interviuri • 13 comentarii Ion Iliescu, nomenclaturist, revoluționar, președinte, liber-cugetător, pensionar, spuneți-i cum vreți. Dar mai bine vedeți ce spune el însuși despre sine în interviul de mai jos. (Atenție! Interviul conține o rețetă culinară oferită chiar de Ion Iliescu.) “Merg pe covorul mobil din casă” Rep.: Cum de vă mențineți așa bine? Luați vitamine, faceți sport? Niște colegi spuneau că poate vă face doamna Nina masaj. I.I.: Nu, nu, nici măcar. Este cred rezultanta unei vieți echilibrate, deși n-am avut deloc o viață simplă și ușoară. Și copilăria, și adolescența. Rep.: N-ați fumat, n-ați băut… I.I.: N-am fumat niciodată, n-am băut niciodată. Am avut o viață echilibrată, un regim echilibrat și regimul alimentar la fel. Rep.: Se închideau și discotecile devreme… I.I.: Nu ne pierdeam noi vremea atunci. Și eu, și soția am avut o viață așa, oarecum tensionată, densă, dar asta ne-a și întreținut. Adică preocuparea permanentă. Rep.: Ce pensie aveți? I.I.: Nu știu. Eu n-am pensie specială. Dar am acumulat 54 de ani de muncă. Nu mai știu exact cît iau, că soția ține contabilitățile. Rep.: La foști președinți cum e, există un protocol, mănîncă gratis, primesc medicamente gratuit? I.I.: Niciodată, niciodată. Nimic, nimic. Rep.: Deci există riscul ca și dumneavoastră, dacă nu vă puteți plăti din pensie întreținerea, să vă taie apa, curentul, cablul. I.I.: Bineînțeles. Dar nu sîntem, n-o să ajungem noi chiar acolo. Rep.: De cînd v-ați retras din funcțiile publice ați mers vreodată să jucați o tablă în Cișmigiu, cu băieții de seama dumneavoastră? Cum vă petreceți timpul liber? I.I.: Nu, n-am timp de așa ceva. Cînd am timp, citesc, scriu și particip la reuniuni, dezbateri. Rep.: Altă distracție, mers pe bicicletă, plimbări, nu faceți altceva în timpul liber? I.I.: Am un covor din ăsta mobil în casă. Rep.: A, și alergați pe ăla. I.I.: Fără alergătură. Merg pe covorul din casă. Merg pe el. “Legea lustrației e o demagogie ordinară și o diversiune ieftină” Rep.: Politica de stînga e propice perioadei acesteia? Că văd toate statele recurg la austeritate. I.I.: Este unica, singura care dă răspuns problemelor cu care se confruntă omenirea azi. Altminteri ne aflăm într-o fază de final a unei epoci istorice, epoca societății industriale de tip capitalist. Care a avut meritele ei, care a avut rolul ei în propulsarea sociretății contemporane, dar de cînd e ea a generat polarizare socială, acumularea bogăției în mîinile unei minorități. Exemplul cel mai clar de succes sînt Statele Unite ale Americii, dar tot Statele Unite sînt exemplul cel mai clar de insucces al capitalismului, care nu e capabil să rezolve problema fundamentală a omenirii: eliminarea sărăciei. Dacă și pînă la nivelul de bogăție pe care l-au acumulat Statele Unite, cu numai 5% din populația planetei, controlînd 35% din PIB-ul mondial, nu sînt capabili să elimine sărăcia, păi cum dracu’ să rezolvi această problemă la nivel planetar! Rep.: După mai bine de douăzeci de ani, ce simțiți, a fost revoluție sau lovitură de stat în ’89? I.I.: Asta e o prostie, confuzia pe care o fac unii. Nu sînt sustituibile. Lovitura de stat este un act de schimbare a unei conduceri nominale, unii cu alții, fără să schimbe structurile societății. Revoluția este un proces istoric de profunzime, care schimbă relațiile fundamentale din societate, în special relațiile politice, indiferent de cum se produce. Revoluția, procesul ca atare, poate fi promovat oricum. Poate fi promovat printr-o lovitură de stat, printr-o lovitură de stat militară, cum a fost în Portugalia, poate fi pe cale pașnică, cum a fost în Polonia, cum a fost în Bulgaria, unde au decis în Comitetul Central să-l înlăture pe Jivcov. Calea de promovare este una, procesul în sine, care înseamnă revoluție, este cel care duce la schimbare, de la dictatură, la democrație, de la un partid, la pluripartidism. Rep.: Dar ne-ar trebui să se schimbe și oamenii, că dacă au rămas tot ăia… Mihai Șerbănescu, Babiuc, Dan Ioan Popescu, Dan Voiculescu… I.I.: Ăsta-i un proces mult mai lung și mai îndelungat. Asta nu ține de revoluție, ține de evoluția post-revoluționară. Rep.: Păi, de cine depindea rejectarea lor? I.I.: Priviți de-o manieră fixistă și simplistă această chestiune. Ca și cum era o pojghiță de oameni pe care puteai să-i identifici, îi dai deoparte și se curăță societatea. “Un om simplu pe care îl crezi cumsecade, pune-l la conducere și vezi cum se schimbă imediat” Rep.: Dar ăștia deja se dovediseră a fi necumsecade, că îi știm cum lucraseră… I.I.: Nu vă limitați la acei cîțiva care pot fi nominalizați. Rep.: Au fost vîrfuri atunci, au rămas vîrfuri acum. I.I.: Ăsta-i principiul lustrației, care s-a dovedit a fi o gogoriță. Atunci noi am discutat pe larg în CPUN, că nu așa se rezolvă problemele. Aia este metodă de regim anti-democratic. Principiul lustrației l-au folosit toate dictaturile. Rep.: Mai folosește acum legea lustrației? I.I.: E o demagogie ordinară și o diversiune facilă pentru cei care nu pot să răspundă la alte probleme mai grave. Rep.: Vă simțiți responsabil că, repet, nu s-au schimbat oamenii care constituiseră osatura comunismului? I.I.: Este falsă teza și premiza dumneavoastră. Ca și cum toate eșecurile evoluției noastre s-ar fi datorat unor oameni care pot fi și nominalizați. Rep.: S-ar putea să fie una din probleme… I.I.: E fals, nu e adevărat. Este vorba de maturitatea societății, pentru un proces foarte amplu și complex, pe care l-a trecut societatea noastră. Asta se va rezolva în timp prin generații. Sînt oameni care se adaptează, se așează, alții… Rep.: Păi, s-au adaptat, au trecut de la comunism la capitalism. I.I.: Se adaptează și la bune și la rele. O treabă complicată, complexă, nu se rezolvă cu viziuni primitive despre viață, societate și despre oameni. “Nu cred în Dumnezeu, eu cred în forța omului” Rep.: Ce v-ar plăcea să rămînă pînă la urmă din mandatele dumneavoastră? I.I.: Că toată viața mea mi-am consacrat-o unui scop, care vizează dezvoltarea țării, să fie o societate bună, dreptă, pentru toți membrii ei, nu pentru o minoritate de profitori. Rep.: Asta nici Iisus n-a reușit. I.I.: Iisus a făcut o mare revoluție în gîndire. A fost un rebel din acest punct de vedere, că și-a permis să spună că toți oamenii sînt egali. E adevărat, în fața lui Dumnezeu. A fost prima idee de echitate, că toți oamenii sînt egali în fața unei forțe supreme, în fața lui Dumnezeu. Rep.: Credeți în Dumnezeu, măcar acum, la vârsta pe care o aveți? I.I.: Nu cred în Dumnezeu, eu cred în forța omului. Rep.: Dar în Iisus, că-i mai de stînga? I.I.: Iisus este o figură, din acest punct de vedere, caracteristică pentru o anumită evoluție a gîndirii umane, pentru o societate mai bună, mai dreaptă, benefică tuturor. Rep.: Cum e rețeta crapului la carton, că ați pomenit la un moment dat? I.I.: Era un bucătar din Portul Giurgiu, care avea această rețetă. Era ceva între plachia de pește, la tavă, și grătarul. Într-o tavă de simigerie se punea carton jos, îmbibat în ulei și pe deasupra tot felul de condimente, mai ales roșii foarte multe, apoi crapul desfăcut, deasupra crapului, din nou, roșii, condimente și al doilea carton îmbibat în ulei. Și așa mergea la cuptor. Așa încît peștele era, și de jos, și de sus, îmbibat cu sucurile aceastea aromate. Alexandru Căutiș
Posted on: Sat, 03 Aug 2013 03:33:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015