Dupa 25 de ani: aniversare si comemorare Incep acest remember cu o caracterizare macabra a tarii noastre din perioada ceausista : Romania este singura tara din lume care-si pazeste granitele cu armele indreptate spre interior. « Romania anului 1988 a fost transformata intr-o autentica inchisoare in care domneste o dictatura comunista de tip fascist. Iar oamenilor din spatele granitelor inchise, oamenilor din tara fara nici-o liberatate democratica, oamenilor din tara despotului capcaun, oamenilor din tara foametei, a frigului, a fricii, oamenilor din tara coruptiei, a minciunii, a alcoolismului si a personalitatilor dedublate, nu le mai ramane decat o singura speranta : FUGA. » Este un citat selectat din numarul 6 al primului ziar samizdat in limba romana publicat intre 1988 si 1989 de Gruparea Romania Libera la Budapesta. In toamna lui 1988 m-am alaturat Gruparii si am intrat in colectivul de redactie al ziarului anticomunist care purta acelasi nume : « Romania libera ». Sediul redactiei se afla intr-o mansarda a unui bloc de 4 etaje. Fiind infiltrati de securitate, sediul ziarului era si el cu sfintenie protejat si nu era cunoscut decat de 4-5 membrii ai gruparii. Clandestinitatea te invata sa faci ceea ce niciodata nu ti-ai fi imaginat in normalitate. Blocul se afla pe o straduta ingusta, putin circulata, care dadea spre Dunare. Consemnul era simplu. Mergeam pe o parte a stradutei pana la capatul ei. Era imposibil sa nu observi daca cineva te urmareste. Ajuns la capatul strazii te intorceai pe celalalt trotuar si cand nimeni nu era in preajma, intrai brusc in curtea interioara a unor blocuri. Acolo, observand mereu ca nu esti urmarit, mergeam la scara ce ducea la mansarda noastra. Desi cu 4 etaje, blocul avea un lift. Trebuia sa luam liftul pana la ultimul etaj si intotdeauna singur in lift. Ajuns la etajul 4, observai usile celor 4 apartamente de pe palier si o usa de grilaj metalic de tip burduf ce dadea spre mansarda si pe care era fixat un lacat imens. Deschideam lacatul, intram cu grija in spatele burdufului metalic, il inchideam din interior si strecurand mana spre afara, inchideam si lacatul. Abia atunci rasuflam usurat, mai urcam cateva scari si ajungeam la redactie. Eram in jur de 30.000 de romani ce-si cautau cu disperare drumul spre libertate. Cateva zeci, chiar sute dintre noi ne intalneam in fiecare seara in jurul orei 18, in piateta din fata hotelului Forum, azi, Intercontinental, undeva pe malul Dunarii, langa podul Lanchid.Oameni prost imbracati, umbre sumbre cu capetele ascunse intre gulere ridicate de frig si frica, destine frante, familii desirate cautau cu speranta iesirea spre o viata noua. Ritualul gregar al scapatilor din holocaustul comunist aduna oamenii din aceeasi motivatie comuna, ura si speranta. Se transmiteau informatii, fiecare traversare reusita a cortinei de fier, dadea curaj celor ramsi in spatele ei. Gruparea Romania Libera numara déjà peste 500 de membrii si incerca sa furnizeze informatii utile romanilor, sa-i incurajeze si sa-i invete sa se debaraseze de frica. Si citez din nou fragmente din ziarul aniversar Romania Libera : « Trecerea ilegala a frontierei de stat nu este de loc o joaca de-a hotii si vardistii. Este o chestiune de viata si moarte. Unii au reusit s-o treaca si se afla acum in drumul lor spre libertate, altii au fost prinsi, iar readucerea lor in tara inseamna batai, puscarie si stigmatizarea politica si sociala pentru tot restul vietii, altii nu mai sunt printre noi pentru ca gloantele nemiloase ale bandei de raufacatori care guverneaza tara le-au curmat vietile tocmai cand inimile lor erau pline de speranta eliberarii din robia comunista. Oameni care au trecut noaptea, prin vant si ploaie, peste fasiile secerate ale lanurilor de porumb, cu copii mici in brate care cand se trezeau si plangeau le zadarniceau planurile si-n alte nopti de groaza si speranta o luau de la capat, de mai multe ori pana au izbutit. Oameni de peste 50 de ani care au trecut, prin bezna noptilor cu furtuna, in innot, cu disperare, prin canalele adanci de irigatie sub spectrul mortii prin inec sau impuscare. Oameni care au scapat de sub rafalele de gloante, lasand in urma lor, neinsufletiti, pe unii din tovarasii lor surprinsi de plumbii aducatori de moarte. » Acestor eroi le dedic randurile de fata si pe ei ii comemorez pentru curajul de fi infruntat unul din cele mai dementiale regimuri politice din Europa secolului trecut. La 25 de ani, aniversare, comemorare si tristete pentru ce se-ntampla in Romania de azi. Floresti, 07.10.2013
Posted on: Mon, 07 Oct 2013 14:50:16 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015