După 1989 România şi-a recâştigat libertatea (?) de a-şi croi soarta, de a alege căile de urmat, mai ales în politica externă. De când conducătorii de ieri şi azi (ante şi post Noembrie 1996) sunt parcă apucaţi de febra intrării cu orice preţ în NATO si-n celelalte structuri ale Europei unite, fără să se întrebe ce mai reprezintă NATO după prăbuşirea comunismului şi cine mai ameninţă România, şi mai ales valoarea sacrificiilor ce se cer pentru a obţine această acceptare (problematică). La 23 August 1944 România s-a predat singură, şi mai ales fără nicio garanţie Ruşilor, care abia după trei 3 săptămâni au pus condiţiile ce le-au convenit, anume acelea de a stoarce România de ultimele ei resurse materiale, şi cu preţul a 150.000 prizonieri luaţi pe loc de armata rusă, cu 350.000 de pierderi pe frontul de Vest şi cu introducerea în România a unui regim care ne-a costat decapitarea de întreaga noastră elită culturală şi politică (cel mai preţios avut ce-l poate avea o naţiune). Apoi trecerea poporului român timp de două generaţii prin cea mai mare suferinţă pe care a cunoscut-o neamul nostru în lunga sa viaţă. Ceva asemănător se urzeşte acum, anume de a ne arunca fără nici un folos imediat şi evident şi fără nicio garanţie că obţinem ceva, plătind un preţ – renunţarea la România întregită, icoana ce-o poartă în suflet orice român – câstigată cu sângele a 800.000 de morţi în primul război mondial, şi 500.000 de morţi şi dispăruţi în cel de al doilea război, hotărâre care urmează să fie luată de nişte oameni ale căror sentimente naţionale şi orizont cultural este produsul educaţiei primite într-un regim antinational şi anticrestin şi în plus, cărora le lipseşte total atât educaţia, cât şi tradiţia politică. newsinfo1000.wordpress/2013/06/14/micile-tari-inconstiente-din-estul-europei-victime-ale-handicapatului-roosevelt/
Posted on: Fri, 14 Jun 2013 16:42:32 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015