Durerile se scriu pe nisip si se lasa in risipa vantului. Nefericirile se urla in vazduh, pentru a se pierde in toate zarile lumii. Tristetea se plange pe pamantul arid, cu ea sa se hraneasca seceta Naturii si sa ti-o transforme in flori. Neimplinirile se dau raurilor, sa le inece marea si oceanele. Poarta-ti bucuria pe toate stancile si scrilejeste-o in piatra cu tot ceea ce iti da putere. Implinirile imprima-le cu eternitate pe inima ta si las-o ca doar pentru ele sa cunoasca pulsul. Fericirea trebuie sa ti-o invete sufletul pe dinafara si sa ajungi sa o rostesti zilnic ca pe o mantra. Te-ai nascut cu datoria de a fi tot ceea ce vrei si poti sa fii. Sa te marcheze si sa te defineasca binele si succesul. Sa nu te urateasca si sa nu te ingenuncheze raul si caderile. Esti facuta pentru a sta in picioare dreapta si demna, de aceea chiar si atunci cand cazi trebuie sa te ridici si sa-ti tii privirea inainte. Pana cand vei fi in stare sa mergi corect si drept adu-ti aminte cum ai invatat sa mergi cand erai copil: intai de-a busilea, apoi usor nesigur si sprijinit. Ai cazut la inceput de mai multe ori decat pasii facuti, dar apoi ai inceput sa inclini invers balanta, pana cand normal ti-a fost mersul, iar impeidicatul si dezechilibratul ti-au devenit exceptii. Cine ramane prabusit nu se poate deplasa, ori Divinitatea te-a creat capabil sa avansezi. Daca Divinitatea voia sa stai pe loc te-ai fi nascut copac, dar te-a plamadit Om si omului ii sade bine calatorind, explorand, folosindu-si functiile locomotorii. Drumul se parcurge, nu se priveste!
Posted on: Sat, 10 Aug 2013 14:28:51 +0000