E mult prea mare Universul pentru a fi imaginat de orişicine Ce-ai creat Doamne şi cu ce putere? Ce ordine ai pus în lucruri şi cum ai transformat-o din Tine-n infinit? Cu ce ai gândit în loc de creier, iar de zidit... cu ce-ai zidit, căci braţe n-ai, cuvinte adevărate n-ai rostit? Cum ai făcut? Cui ordine ai dat să pună schele si să facă loc, în care spaţiu ai aprins întâiul foc cine a suflat în el, cine a venit să-ţi dea vreun ajutor să stingă varul, să facă cel dintâi cuptor în care să arzi stelele? Cum ai făcut întâia galaxie că n-a căzut, pe ce s-a sprijinit, cine a văzut şi unde cum se creează cerul, material, dar şi divin deopotrivă şi cine te-a-nvăţat cum să arzi fierul în burta planetelor? De unde le-ai adus? În ce ureche mare ca pe cercei le-ai pus la gâtul cui, ce coliere ai legat în care infinit stă primul cui bătut, de care mână? Mă tot gândesc umil de-o săptămână, în ce încurcătură am intrat când am decis să te întreb pe Tine... cum ai ajuns chiar până în trupul meu? Tot un mister a fost, asemeni celui care a întemeiat un infinit prea mare pentru o raţiune oarecare?
Posted on: Wed, 19 Jun 2013 18:41:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015