E o greșeală să mustrăm romanul că se lasă fascinat de coincidențele misterioase… dar suntem îndreptățiți să-l mustrăm pe om că rămâne orb la asemenea coincidențe în viața sa de zi cu zi. Căci astfel viața lui pierde o dimensiune a frumuseții. (Milan Kundera) Coincidențele ne dezvăluie frumusețea, ordinea și coerența poveștilor pe care le trăim. În toate tipurile de evenimente sincronistice, semnificația evenimentului pentru cei implicați este cea care face legătura între lăuntric și exterior. Evenimentele sincronistice au patru trăsături: - sunt acauzale - implică o trăire afectivă profundă - conținutul unui asemenea eveniment are o natură simbolică - se petrec în momentele schimbărilor importante din viața noastră. Ideea că se pot petrece cu noi evenimente aleatoare, evenimente pe care n-avem cum să le controlăm, dar ne pot afecta profund, este o idee care provoacă anxietate celor mai mulți dintre noi. Neobișnuitul întâmplărilor sincronistice are rostul să ne înalțe sensibilitatea către dimensiunea sacră și simbolică a vieții nostre de fiecare zi. Capacitatea de a înțelege în plan simbolic experiențele trăite ne poate ajuta să descoperim temeiul arhetipal al poveștii vieții noastre. Simbolismul unei sincronicități ne dezvăluie acea parte a poveștii vieții noastre în care putem găsim o legătură între noi și toți ceilalți oameni. Chiar și reacțiile fobice au sens și ajută la dezvoltarea echilibrată a psihicului. Experiența psihologică a sincronicității are întotdeauna rostul de a ne ajuta să înaintăm într-un fel sau altul. Obișnuiți să gândim în termeni de cauză și efect, evenimentele sincronistice ne îndeamnă să recunoaștem că granița dintre realitatea obiectivă și experiența subiectivă nu este atât de netă pe cât ne închipuim. Coincidențele semnificative – care se petrec mereu în momente de schimbare și transformare – reprezintă în chip simbolic profunda noastră legătură cu ceilalți și ne încredințează că nu suntem niciodată cu adevărat singuri în toiul unor asemenea prefaceri. Sincronicitatea ne arată în ce măsură poveștile vieților noastre pot fi opere de artă. Dragostea între doi oameni este, fără îndoială, o coincidență – două vieți intersectându-se la întâmplare. Toți oamenii fabrică semnificații din evenimentele vieții lor, folosind simboluri pentru a-și ordona și aprofunda experiențele trăite și legăturile cu semenii. Dragostea, în termenii lui Jung, este o realitate arhetipală. Poveștile ne atrag datorită nevoii de a structura evenimentele și de a le da un sens. Turnura neașteptată a evenimentelor ar putea fi un punct de cotitură în povestea al cărei personaj încă nu ne dăm seama că suntem. Sensul rezidă în modul în care punem laolaltă peripețiile prin care am trecut pentru a alcătui o poveste. “Viața își dezvăluie sensul, împotriva intențiilor tale.” “Adevăratul conducător se folosește de puterea inimii, nu de cea a brațului.” (proverb chinez) Jung spune că efectul unor asemenea evenimente sincronistice asupra noastră este relativizarea eului, ele ne îmblânzesc dorința de a controla totul și ne lărgesc perspectiva. Eul nu este întotdeauna singura sursă a devenirii noastre. Evenimentele sincronistice se produc pentru a face să ajungă la noi un mesaj ce ne poate elibera, încuraja și inspira. Scenariul vieții noastre nu ține doar de evenimentele exterioare – aventuri sau intrigi -, ci și de basmul lăuntrinc care ne spune cine suntem. Rostul viselor ar putea fi de a avea grijă de sufletul nostru, spunându-ne prin simboluri povestea nocturnă a identității noastre. O coincidență capătă sau nu sens în funcție de atitudinea noastră față de ea. Povestea vieții noastre nu este scrisă doar de ceea ce știm despre noi înșine. Robert H. Kopcke, Nimic nu este întâmplător
Posted on: Fri, 23 Aug 2013 07:29:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015