"...Ea credea în oameni, cum crede și acum. Credea în el. Credea că dacă vrea, el o să poată să uite. Și să ierte. Și să lase în spate. Întunericul, minciuna, trădarea, durerea, nedreptatea, disperarea… Credea că dacă va fi cu ea, va vedea și el sens și bucurie în orice. Și el credea în ea. Dar nu mai credea în el. În fiecare zi căuta resurse, căuta locul în care a fost cândva certitudine și siguranță, dar se pierdea din nou în aceeași ceață, care nu mai dispărea odată. Încerca. Privea și el norii, focul, zăpada, o privea pe ea și făcea totul întocmai ca ea. Îi era liniștit și bine, o iubea chiar, dar uneori, când nu se aștepta niciunul din ei, apărea câte o prăpastie în care el alegea să cadă. Ea credea în el în continuare. Îl iubea. Știa că fiecare om trebuie să-și trăiască toate temerile. Îl aștepta, îl ținea de mână, îl înțelegea. Și acum crede în el. Dar ceva s-a întâmplat. Într-o zi sau în timp, nu știu..."
Posted on: Wed, 21 Aug 2013 09:16:34 +0000